Dan Andronic a intrat în campania electorală, dându-și cu Dreptul în dreptu’ | ANTI-OPINIE
- Mirel Curea
- 31 octombrie 2016, 00:00
După cum cei interesați de viața politică au putut afla deja, jurnalistul Dan Andronic va candida la alegerile parlamentare. Consultant politic și propietar al ziarului Evenimentul zilei totodată, jurnalistul va concura pentru un loc de deputat de Giurgiu, din partea PMP, partidul lui Traian Băsescu. O fi bine, o fi rău? Haideți, să vedem!
După cum deja a precizat în scris, pe Facebook și în propriul său ziar, scopurile pentru care ar milita, dacă ar intra în Parlament, s-ar concentra pe două teme principale. Prima, impunerea Presei ca „un serviciu social la fel de important ca Sănătatea sau Educația.” Argumentele candidatului- jurnalist sunt valide și vizează o problemă importantă nu doar pentru Breaslă, dar și pentru Cetate. Nu voi insista, pot fi găsite în articolul său din ziarul EVZ și sunt sigur că vor fi reluate în campanie. A doua temă, desființarea „imunităților” care îi privesc pe parlamentari, pe miniștri și pe președinte. Aici, m-a pierdut, nu înțeleg ce l-a apucat!
Imunitatea în cazul celor trei categorii nu este nici pe departe un privilegiu prin care s-ar încalca principul „egalității tuturor în fața legii”, ori o cale de exonerare de răspunderea penală, ci reprezintă o garanţie a exercitării mandatului. Imunitatea nu-l protejează pe demnitarul la care se referă, el poate fi urmărit şi trimis în judecată penală foarte bine, ci îi protejează mandatul, protejează respectarea voinței celor care l-au ales sau, în cazul miniștrilor, voința majorității parlamentare, cea care a format Guvernul.
Potrivit prevederilor legale, toate cele trei categorii răspund în fața legii penale. Avem foști miniștri și foști parlamentari care au fost cercetați penal, trimiși în judecată și condamnați. Este adevărat, în cazul președintelui României, căile sunt ceva mai complicate: fie procedura punerii sub acuzare, prin votul a două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor, în cazul „înaltei trădări”, fie suspendarea și demiterea prin referendum, în cazul„încălcării grave” a Constituției. Existența imunităților acestor categorii de demnitari nu are alt rol decât acela al asigurării principiilor separării puterilor în stat, al echilibrului generat de limitările reciproce dintre Puteri, așa-numitului „Checks and balances”, prin care se asigură că Puterile au constant aceleași ponderi. Altfel, în cazul în care magistrații, procurori și judecători, Puterea Judecătorească adică, ar putea aresta la bunul plac membri ai celorlalte două Puteri sau pe președinte, fără filtrele prevăzute de lege, Executivul, Legislativul, plus Președintele, ar deveni instituții decorative, Satul Democratic s-ar goli de conținut.
Oricâte rezerve, ca să mă exprim elegant, aș avea în privința fostului Președinte al României, faptul că Dan Andronic este alături de el, într-o lume în care relațiile dintre oameni sunt din ce în ce mai mult doar o marfă de negociat, este o dovadă de caracter
Foarte interesant, despre imunitatea magistraților, a celor ce constituie Puterea Judecătorească, nu vorbește nimeni. Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor prevede foarte clar condiții similare pentru membrii Puterii Judecătorești: „Judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi, reţinuţi, arestaţi la domiciliu sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii”. Corect, în logica democratică expusă mai sus, dar foarte ciudat: despre această imunitate nu se vorbește și nimeni nu pare contrariat de existența ei.
Cum îl cunosc bine, nu am temeiuri să-l bănuiesc pe Dan Andronic de tertipuri populiste. Cred că nu a studiat, analizat și înțeles bine rolul mecanismelor în baza cărora funcționează Statul Democratic. Sper să o facă rapid, pentru un viitor politician este vitală înțelegerea lor.
În altă ordine de idei, printre activitățile care l-au consacrat pe Dan Andronic, cea de consultant politic a ocupat un rol major. A sfătuit din această postură oameni politici importanți. Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu și Traian Băsescu sunt doar câteva nume. Mai pe înțeles, era angajat, ca orice consultant politic, cu scopul de a-și sfătui clienții cum să se descurce mai bine în exercțiul politic și de putere, cum să-și transmită mai clar și convingător mesajele, pe scurt, cum să ajungă și să se mențină în vârful atenției opiniei publice și în topul preferințelor electorale ale acesteia. Din această perspectivă, Dan Andronic joacă o carte foarte riscantă: va fi propriul său consultant și își va fi propriul său client. Va fi în situația croitorului de lux care se apucă să-și confecționeze lui însuși un costum de haine, pe care va fi obligat să-l și poarte în văzul lumii. Un eșec i-ar fi mai mult decât usturător. Puțini i l-ar trece cu vederea, cei mai mulți chiar i l-ar „scoate pe nas”.
Nu în ultimul rând, foarte important este faptul că Dan Andronic candidează în partidul lui Traian Băsescu. Oricâte rezerve, ca să mă exprim elegant, aș avea în privința fostului Președinte al României, faptul că Dan Andronic este alături de el, într-o lume în care relațiile dintre oameni sunt din ce în ce mai mult doar o marfă de negociat, este o dovadă de caracter. Mai mult decât atât, dacă Traian Băsescu are de gând ca în Parlament principalul său scop să fie repararea dezastrului pe care l-a cauzat fundamentelor Statului de Drept, în timpul mandatelor sale de președinte, cred că Dan Andronic are ce căuta în această construcție. Dacă așa vor sta lucrurile rămâne de vazut, dar dacă vor sta așa, îi urez „Succes!”, chiar dacă nu am cum să fiu de acord cu viziunea pe care o are în privința Imunității, concept vital pentru existența Democrației.