Se pot întocmi multe treceri în revistă ale anilor post decembrişti după un criteriu anume ales pentru asta.

Am avea astfel Panorama marilor diversiuni.

Sau Panorama marilor afaceri de corupţie.

Sau chiar Panorama loviturilor de presă, din politică şi chiar Panorama loviturilor de stat.

Cea mai bogată ar fi – cred eu – Panorama focurilor de paie.

Românii sînt iuţi la trăiri, incapabili de ceea ce se numeşte discernămînt critic şi, prin asta, dispuşi să înghită pe nemestecate toate prostiile date pe tavă de cei interesați să-i manipuleze.

Asta explică numărul uriaş al Focurilor de paie din post decembrism.

Cineva a născut scînteia, cînd n-a venit cu tăciunele, paiele au luat foc, focul a luminat toată scena, şi fără nici un gest din partea pompierilor, s-a stins fără a lăsa urme!

Un capitol al Panoramei focurilor de paie ar trebui consacrat Focurilor de paie care se repetă.

Unul dintre acestea e Focul de paie al ofiţerilor acoperiţi din presă şi politică.

Din toamna lui 2014 pînă-n primăvara lui 2016, în nici doi ani, aşadar, am avut patru focuri de paie în chestiunea ofiţerilor acoperiţi: unul stîrnit de declaraţia lui Traian Băsescu că Victor Ponta e ofiţer acoperit SIE, al doilea stîrnit de aşa-zisa auto deconspirare a lui Robert Turcescu, al treilea de dezvălurile Elenei Udrea şi al patrulea, ultimul, aprins de Victor Ponta.

Scînteia ultimului Foc de paie a constituit-o o însemnare a lui Victor Ponta de pe facebook în timp ce liderii PSD se ciondăneau în chestiunea Valeriu Zgonea versus Liviu Dragnea.

Fostul şef al PSD a scris că Liviu Dragnea trebuie „să ferească PSD de toţi «ofiţerii acoperiţi sau descoperiţi» care vor să-l preia”.

Deoarece Valeriu Zgonea se grăbise să-i ceară lui Liviu Dragnea demisia în numele statului de drept, văzut de preşedintele Camerei Deputaţilor ca un nou stat al proletariatului de pe vremea lui Stalin, toată lumea a zis că Victor Ponta s-a referit la Valeriu Zgonea.

Cum şi Valeriu Zgonea a reacţionat, Victor Ponta a revenit pe facebook cu un Update prin care a precizat că s-a referit la altceva, „la un vicepreşedinte PSD, fost minustru  în Guvern”.

De îndată s-a încins în spaţiul public o bătută drăcească, de nu se mai vedea om cu om de praful Breaking news-urilor în rafală:

Presa a luat la puricat guvernele PSD pentru a ghici ofiţerul acoperit.

Fiecare depistat  reacţiona neliniștit  că nu despre el e vorba.

Au intrat pe fir şi liderii PNL.

Unchiul Vasile Blaga şi nepoţica Alinuţa Gorghiu au cerut convocarea Comisiei SRI pentru a verifica dacă-n conducerea PSD sînt ofiţeri acoperiţi ai serviciilor.

Victor Ponta a revenit scriind nici mai mult nici mai puţin că s-a referit la Lucian Isar, soţul Alinei Gorghiu şi mai nou, tatăl copilului născut de şefa PNL.

Lucian Isar are încă mîini, cu care ar putea răspunde. Dacă nu în scris, atunci măcar prin semne. N-a răspuns. A răspuns soţia, Alina Gorghiu că soțul n-a fost și nu e ofițer acoperit. De parcă un ofițer acoperit i-ar spune asta nevestei, mai ales cînd nevasta e Alina Gorghiu și nu Kimberly  Kardashian.  

Toate acestea s-au petrecut în ultima săptămînă a lui aprilie 2016.

Cînd scriu acest articol sîntem în 17 mai 2016.

Se mai aude ceva de Scandalul Ofiţerilor acoperiţi?

Fireşte că nu.

A fost un foc de paie mediatic, tipic României postdecembriste.

De ce s-a stins aşa de repede, nelăsînd în urmă nici cenuşă?

Pentru că s-a aprins şi a ars într-un mod tipic românesc.

Victor Ponta  a făcut o afirmaţie fără a prezenta nici o dovadă.

Nici n-avea cum să prezinte.

Un ofiţer acoperit (ofiţer, nu colaborator al unui Serviciu) e ştiut doar de ofiţerul de caz.

Denunţarea unui ofiţer acoperit presupune aventura nebunească a unuia   din interiorul Serviciului care sustrage un document edificator şi-l dă spre publicare.

Fiind vorba de un document secret, respectivul riscă ancheta penală.

Ca să nu mai spunem că orice serviciu are un Departament de Protecţie Internă menit, tocmai să blocheze scoaterea de documente secrete.

Dar chiar dacă,  prin absurd, ar apărea în presă un astfel de document, Serviciul ar reacţiona susţinînd că e un fals.

Cine să verifice adevărul?

Comisia de control a SRI, atît de slugarnică faţă de SRI că pare mai degrabă o Comisie nu de Control, ci Comisia controlată de SRI?

Toate datele spuneau că Victor Ponta n-avea cum să prezinte vreo dovadă. Că şi dacă ar fi fost adevăratele zicerile sale, el n-ar fi putut fi susţine un Scandal soldat cu altceva decît o moară de vorbe.

În aceste condiţii, merită să ne întrebăm:

De ce, totuşi, Scandalul s-a aprins şi-a ţinut un timp?

Răspunsul trimite la realităţile româneşti din 2016.

SRI şi SIE, SRI, mai ales, continuă să aibă o imagine de Poliţie Politică  Prezidențială, cu toate eforturile mai mult sau mai puţin reale ale lui Eduard Hellvig.

Prin urmare, orice s-ar zice în spaţiul public negativ despre SRI  e crezut în chip automat.

E mai mult decît curios cum pe seama SRI sînt puse zi de zi noi şi noi mişculaţii fără ca Serviciul să reacţioneze.

Ultimul Scandal, cel al Dezinfectanţilor, a fost un nou moment de suspectare a SRI.

SRI n-a făcut nimic pentru a dovedi c-a trimis informări beneficiarilor.

Sunt sigur că va trece și Scandalul dezinfectanților.

Conducerea SRI, interesată mai degrabă de ce spune Klaus Iohannis, decît de ce spune opinia publică, își va zice:

Uite, nu s-a întîmplat nimic, a fost bine pînă la urmă că n-am reacționat. Vorba aia: Cîinii latră, caravana trece! Firește că vorba e adevărată. Ea nu exclude însă, cel puțin în cazul SRI, situația în care cîinii se vor repezi să muște, sătui de atîta lătrat.