Care vrea în definitiv Statul Islamic? Ce urmăresc jihadiștii, dincolo de partea vizibilă a atacurilor teroriste și a cuceririi de teritorii în Orientul Mijlociu? Care le sunt strategiile?

Iată tot atâtea întrebări, aparent elementare, la care Occidentul are mari dificultăți să răspundă. Cu toate acestea răspunsul este de ani de zile sub nasul nostru, sub forma unei lucrări cu dimensiuni monumentale (dacă termenul nu ar intra în contradicție cu conținutul): are 1600 de pagini și a fost postată pe internet în 2004. Dar nici măcar serviciile secrete, care s-au dovedit de o rară penibilitate la toate atentatele majore, nu par să o fi citit.

Titlul acestui veritabil „Mein Kampf” pentru jihadiști este: „Apel la rezistența islamică globală”, cu subtitlul „Ghidul tău pe drumul Jihadului”. Autorul lucrării este un hispano-sirian, Abu Mussab Al-Suri („Sirianul”), un inginer care s-a numărat printre conducătorii Al-Qaida. Însă ideile sale par să servească drept îndrumări solide pentru actualii lideri și adepți ai ISIS.

În „Apelul” său, Al-Suri trage învățăminte din greșelile trecutului. Al-Qaida este o organizație cu o structură piramidală, care a fost slăbită fatal prin lichidarea sau capturarea și încarcerării liderilor săi. Ca urmare, „guru-ul” Jihadului imaginează un sistem bazat pe celule mici, implantate în țările „cruciate” din Occident. Acestea grupează jihadiști cu aceleași idei și credințe, luptă sub același steag, dar nu aparțin unei organizații propriu-zise. Altfel zis, Al-Suri propune în locul unei ierarhii pe verticală, o organizare tip „rețea”.

Autorul propune de asemenea combinarea Globalului cu Localul: un Jihad global, pe un teritoriu în care se duce „războiul sfânt”, pe care îl numește „frontul deschis” – care astăzi corespunde regiunilor ocupate de ISIS în Siria și Irak - și un Jihad individual, purtat în țările occidentale.

Frontul deschis furnizează arme, echipamente, tabere de antrenament și, la nevoie, o zonă de retragere pentru indivizii care desfășoară acțiuni în Occident. Legăturile dintre unii și alții sunt întreținute cu ajutorul internetului.

În ceea ce privește grupările din Occident, „fiecare brigadă se pregătește singură, își alege ținta și o atacă, apoi revendică acțiunea în presă”, scrie Al-Suri. El încurajează competiția între grupări, îndemnându-le să țină o contabilitate precisă a acțiunilor, mai ales a numărului „martirilor” pentru a crea emulație. Ceea ce explică amestecul de profesionalism și amatorism din atentate, dat fiind că mulți novici încearcă să-și depășească condiția și să-i imite pe „specialiști”.

Eșecurile ca urmare a acestei strategii nu descurajează Jihadul, dimpotrivă, îi multiplică acțiunile, prin „capilaritate”. „Ideea este de a transforma inițiativele luate în trecut, în mod spontan, într-un fenomen care să devină lupta de ansamblu a întregului islam, nu doar a elitelor”, scrie Al-Suri.

Principalul obiectiv al acestui „jihad de proximitate”, potrivit unei expresii a politologului Gilles Kepel, este de a provoca represalii, pentru a spori islamofobia și a incita astfel musulmanii să se ridice împotriva populațiilor autohtone.

Atmosfera de război civil este prielnică cuceririi Occidentului. Astfel, atentatele dispersate fac parte din prima fază a războiului, pe care Al-Suri o numește „război de uzură” și al cărui scop este destabilizarea inamicului.

După care vine faza a doua, a „echilibrului”, în care celulele jihadiste atacă sistematic instituțiile de forță ale statelor (armată, poliție etc.) și ucid șefii acestora, pentru a crea condițiile de a ocupa zone, regiuni întregi.

A treia fază, cea a „războiului de eliberare”, înseamnă de fapt ocuparea de teritorii în Occident, ca urmare a slăbirii autorităților legitime; în paralel, continuă atacul și lichidarea șefilor instituțiilor statului.

Alte scrieri confirmă viziunea lui Al-Suri. Cum ar fi de exemplu „Gestionarea barbariei”, publicată pe internet tot în 2004, de către Abu Bakr Naji, de asemenea fost membru în conducerea Al-Qaida. Acesta descrie într-un mod asemănător fazele care trebuie parcurse pentru instaurarea unui califat într-o țară: o serie de acțiuni cu intensitate crescândă având ca scop decredibilizarea statului, a cărui vigilență scade în anumite zone, ca urmare a concentrării în punctele strategice. Or, tocmai aceste zone „uitate” de stat vor fi țintele islamiștilor. Profitând că aici va domni legea junglei, populațiile locale se vor lăsa mai ușor cucerite, acceptând Sharia cu bucurie, deoarece va pune ordine în haosul existent.