O telegramă desecretizată de americani vorbește de o scrisoare a lui Ceaușescu în care le promitea americanilor că nu va sprijini eventuala decizie a rușilor de a invada Polonia, unde se instaurase Legea Marțială

În arhivele CIA există o telegramă din 1981 care face referire la o scrisoare pe care i-ar fi trimis-o Nicolae Ceaușescu lui Ronald Reagan în legătură cu situația din Polonia, unde se instaurase Legea Marțială. Americanul era avertizat că dacă nu se acționează cu tact în privința luptei dintre autoritățile comuniste și sindicatul Solidaritatea se putea ajunge la invadarea țării.

Elemente noi: a existat un dialog Reagan-Ceaușescu, chiar și epistolar, în care președintele român promitea adversarilor că nu va sprijini deciziile de forță ale rușilor, într-un moment de mare tensiune.

Documentul e datat 25 decembrie 1981 și, după verificările făcute de noi până acum, nimeni nu a vorbit public despre un demers al lui Ceaușescu pe lângă americani, în sensul de a nu complica și mai mult situația din Polonia. Pare și incredibil, pentru că Ronald Reagan a fost unul dintre cei mai mari adversari ai URSS.

Confirmarea lui Olteanu

Am căutat mențiuni despre această scrisoare, descrisă de cel care a transmis-o, ambasadorul american la București, ca având șase pagini în limba română, dar nu am găsit. Am întrebat câțiva istorici ai momentelor de dinainte de 1989, dar nici ei nu știau de acest document. A existat?

Eu sunt convins că da, dat fiind locul unde am găsit mențiunea despre el. A avut vreun efect? Probabil că a contat faptul că președintele american a primit informația că pentru a doua oară, după 1968, Blocul sovietic nu mai funcționa ca un monolit. Pentru a doua oară, tot România lui Ceaușescu era cea dădea semne de „defectare”.

Bomba a venit de la Constantin Olteanu, fost ministru al Apărării și apoi primar al Bucureștiului în perioada comunismului. El și-a amintit de zilele de foc ale lui decembrie 1981. A fost luna în care, pentru prima oară, părea că lumea comunistă nu e invincibilă. Bătrânul general mi-a spus de poziția României la o ședință la Moscova, de a refuza participarea la o acțiune armată împotriva Poloniei.

Lech Walesa, omul de la care a pornit totul FOTO: PINTEREST

Europa de Est, 1981. Lumea comunistă care părea stabilă de aproape 40 de ani se clătina pentru prima oară serios. Fuseseră mișcări populare în Ungaria, Cehoslovacia, dar evenimentele din Polonia au fost semnalul clar că Blocul Comunist se poate prăbuși.

De doi ani Polonia avea un Papă, Ioan Paul al IIlea, și de un an elitele se strânseseră în sindicatul Solidaritatea. Organizația condusă de Lech Walesa avea 9 milioane de membri, iar partidul comunist din Polonia avea 3 milioane. Mai mult, în mai puțin de un an, partidul pierduse deja 85.000 de membri.

Pe fondul nemulțumirilor sociale, a fost instaurată Legea Marțială.

În acele momente, orice informație venită de dincolo de Cortina de Fier era importantă pentru americani. Întrebarea era „Se clatină sau nu?” Acum știm, se clătina Blocul comunist. De la București, printr-o cablogramă către Departamentul de Stat, un tânăr ambasador dădea o informație vitală.

Un ambasador, prins între Departament și comuniști

Documentul este o cablogramă aflată în arhivele Agenției Centrale de In formații (CIA) și a fost primită pe 26 decembrie 1981. A fost propus spre declasificare pe 13 august 2008 și a fost făcut public pe 21 decembrie 2016, într- un lot legat de activitățile din timpul Războiului Rece.

Textul a fost transmis de la Ambasada României de la București, la 14 și 17 minute, către secretarul de stat, cu mențiunea „imediat”. Subiectul: „Mesaj pentru Președintele Reagan de la Președintele român Nicolae Ceaușescu”. Autorul telegramei era chiar ambasadorul american, David Funderburk.

Ambasadorul merită amintit măcar în câteva cuvinte. Funderburk a fost un politician republican, același partid din care provenea și Ronald Reagan, dar în 1981 abia își începuse cariera politică. Fusese numit ca ambasador la București de câteva luni (2 octombrie 1981) mai ales pentru că studiase „problema” românească. Își dăduse doctoratul cu tema „Politica britanică legată de România – o strategie economică și politică”. În 1987, după anii petrecuți la post în țara noastră, 1981-1985, a scris o carte: „Dungile și roșii. Un ambasador american prins între Departamentul de Stat și comuniștii români.”

Legea Marțială, doi ani de teroare

Pe 13 decembrie 1981, Wojciech Jaruzelski a impus Legea Marțială. Generalul devenise prim-ministru al Poloniei de câteva luni, pe fondul unor mari tulburări. Sfătuit de ruși, unii spun chiar amenințat, a încercat să facă ordine în țară fără a apela la ajutor extern. Membrii sindicatului Solidaritatea au fost arestați și organizația a fost trecută în ilegalitate, în 1982. Un an mai târziu, Legea Marțială este ridicată, dar mișcarea a continuat. Jaruzelski a părăsit funcțiile de conducere în 1990, locul său fiind luat de Lech Walesa. Jaruzelski a fost judecat pentru crimele dintre 1981 și 1983.

„Indiferent de evenimente, România nu va interveni în Polonia”

Textul telegramei începe cu mențiunea că mesajul este integral confidențializat. Apoi, începe povestea. „Șase pagini, în română” „Am fost convocat la o întâlnire cu ministrul de Externe Ștefan Andrei, la ora 20.00, pe 25 decembrie, și mi s-a înmânat o scrisoare de șase pagini, în limba română, de la Președintele Ceaușescu pentru Președintele Reagan. În ea, Ceaușescu susține că recentele acțiuni ale SUA legate de Polonia înrăutățesc lucrurile („produc noi dificultăți pentru poporul polonez și îngreunează procesul de normalizare în Polonia”). El susține că în loc de asta, dată fiind situația volatilă, polonezii ar trebui lăsați să își rezolve propriile probleme, în timp ce primesc asistență internațională. Altfel, după părerea lui Ceaușescu, situația din Polonia s-ar putea înrăutăți și să se ajungă la o intervenție armată străină.” Pe 25 decembrie 1981, scrisoarea lui Nicolae Ceaușescu nu putea să se refere decât la declararea Legii Marțiale în Polonia. Despre Legea Marțială declarată de generalul Wojcieh Jaruzelski și interzicerea sindicatului Solidaritatea s-au scris cărți întregi, fiind unul dintre episoadele importante care au dus la căderea comunismului, 8 ani mai târziu. Părerile specialiștilor sunt, evident, împărțite, dar majoritatea cred că declararea stării de necesitate a salvat Polonia de la o iminentă invadare sovietică. Această posibilă invazie, la care ar fi participat mai multe țări din Pactul de la Varșovia, era un subiect aprig dezbătut în perioadă. Ea nu era chiar incredibilă, mai ales după invadarea Cehoslovaciei, în 1968. Atunci, la înăbușirea Primăverii de la Praga, reacția României, de a nu participa la acțiunile militare fusese interpretată ca un act de frondă al lui Nicolae Ceaușescu împotriva URSS. Subiectul frondei lui Ceaușescu revine, potrivit documentului CIA, și în 1981. „România nu va interveni în Polonia” „Când mi-a dat scrisoarea, Andrei mi-a comunicat verbal aceleași puncte de vedere, dar a adăugat că, indiferent de evenimente, România nu va interveni în Polonia. A continuat spunând că România, deși consideră că măsurile luate în prezent în Polonia reprezintă doar răul cel mai mic, crede că polonezii trebuie lăsați să își rezolve propriile probleme.” Interesant este că peste ani, când Solidaritatea avea să devină scânteia socială a transformărilor din Blocul de Est, Nicolae Ceaușescu avea să susțină ideea unei intervenții militare în Polonia, în 1989. Funderburk continuă: „O să transmit, pe 26 decembrie, traducerea noastră neoficială a textului întreg și un raport complet asupra remarcilor făcute de Andrei. Românii au promis că traducerea lor în limba engleză a scrisorii ne va fi trimisă pe 28 decembrie. Funderburk”.

Fostul ministru al Apărării Constantin Olteanu: Ceaușescu a înțeles că rușii doreau o intervenție în Polonia

Am avut o scurtă discuție cu fostul ministru al Apărării Naționale din 1981, Constantin Olteanu. Un personaj asupra căruia voi reveni în materiale viitoare. Legat de situația din Polonia, de după introducerea Legii Marțiale, generalul pensionar mi-a furnizat niște amănunte interesante.

Aflat la Moscova, cu puține zile înainte de declararea Legii Marțiale, Olteanu era la Moscova. Rușii au spus că Jaruzelski cere ajutor pentru a controla Polonia. Olteanu susține că a găsit un tertip, invocând absența unei decizii a factorilor politici, pentru a putea să îl sune pe Nicolae Ceaușescu și să îi spună că se pregătește invadarea Poloniei.

Redau declarația lui Constantin Olteanu, cu evidenta mențiune că intertitlurile aparțin redacției.

Rușii au cerut acordul miniștrilor Apărării din Tratatul de la Varșovia

În 1981, Nicolae Ceaușescu nu a făcut alte aprecieri decât atunci când a introdus legea marţială Jaruzelski, sfătuit de sovietici cred, să rezolve problemele cu forţele lor, cum s-ar spune. Atunci noi ne-am luat nişte măsuri.

1981 a fost un an cu anumită încărcătură. Problema principală în Polonia a fost cea din Comitetul Miniştrilor Apărării (ai țărilor membre ale Tratatului de la Varșovia, reuniunea fiind ținută la Moscova, pe 3 decembrie 1981 n.n.) şi, mă rog, că nu s-a convocat Comitetul Politic Consultativ al Tratatului de Varşovia, să discute, care era forul decizional. Ăla trebuia să decidă, nu comitetul miniştrilor apărării. Asta am discutat-o cu ei şi chestiunea a rămas fără răspuns. Biroul Politic al URSS a fost până la urmă de acord cu introducerea Legii Marțiale.

Nicolae Ceaușescu și generalul Constantin Olteanu FOTO: FCSTEAUA

Se putea întâmpla orice

Pe 13 decembrie, când a fost introdusă, era o duminică. Eu eram la birou ca de obicei şi am fost chemat la el, la Nicolae Ceauşescu, la club Bazin. Erau şi alţii, însă am discutat separat noi şi am luat un general cu mine, pe Ilie Constantinescu, cu documente să îi spun ce măsuri am luat noi de prevenire a unei situaţii care ne-ar fi implicat. De regulă, ridicarea capacităţii de luptă şi aceste măsuri le-am discutat cu el. Trebuia să luăm măsuri pentru că nu ştiam ce urmează. Se crease o situaţie. Nu s-a pus problema invadării Poloniei, a fost deductivă acea concluzie.

Pe 3 decembrie, mi-a cerut ministrul Apărării rus, mareșalul Dmitri Ustinov, să îi dăm o telegramă, să îl asigurăm de sprijinul nostru, al miniştrilor Apărării din Consiliul Miniştrilor Apărării din Tratatul de Varşovia.

Ceaușescu: Asta e intervenție!

Eu când i-am dat telefon lui Ceauşescu să îi spun despre întâlnirea Tratatului de la Varşovia care a fost în două zile. Spre exemplu, a fost astăzi la ora 12.00 şi a doua zi dimineaţă ne-a convocat din nou. Eu am spus că nu sunt de acord cu acest lucru, am plecat şi m-am dus direct la telefon şi am vorbit cu Ceauşescu. Ştiam că suntem ascultaţi, eram la Moscova, şi el a înţeles: „Păi asta înseamnă intervenţie”. I-am zis că şi eu am interpretato la fel şi m-am opus şi le-am spus că nu sunt de acord, am justificat de ce – că trebuie să raportez ca să avem şi o abrobare oficială. Nu am avut niciun mandat, nu a ştiut nimeni de şedinţa aceea, adică poate unii au ştiut. S-a luat pauză de prânz şi un colonel de la Secretariatul rus ne-a anunţat să mergem în sala alăturată unde ne întâlneam în pauze.