Multe din aspectele de astăzi ale justiției de zi cu zi sunt „monstruoase”, o spune tranșant avocatul Adrian Toni Neacşu, și subliniază că judecătorii sunt acum „mai vulnerabili ca oricând”. Într-un interviu acordat „Evenimentului zilei”, fostul judecător vorbește și despre implicarea serviciilor secrete în justiție, dar și despre frica cea mai mare a avocaților, o breaslă căreia i s-a alăturat după ce a fost mazilit din CSM printr-un dosar DNA. Pe lângă aspectele mărunte, care țin de modul dezorganizat în care funcționează instanțele, cel mai greu i-a fost „să mă obișnuiesc cu judecătorii foarte tineri care abuzează de poziția lor și instituie o dictatură în sala de judecată”.

- Ileana Ilie Ungureanu: Cum s-a schimbat viața dvs., de când sunteți „fost judecător şi fost membru CSM”?

- Adrian Toni Neacşu: În viața profesională, și nu numai, întotdeauna suntem „foști” ceva. Privesc în urmă cu satisfacția lucrului temeinic făcut, iar înainte cu încredere în forțele mele. În prezent fac multe (uneori am impresia că prea multe!), iar după ani buni în care am oferit sistemului public ce am avut mai bun, am acum șansa să-mi ofer și mie câte ceva. Am propria casa de avocatură și practic avocatura de bară la un nivel care nu face de rușine formația mea.

-Scrieți cărți apreciate în mediul juridic. V-ați propus să-i faceți înțeleși pe judecători?

- Adrian Toni Neacşu:-Cărțile mele prezintă judecători umani, îi coboară la nivelul psihologiei comune, le prezintă limitele și virtuțile omenești, îi demistifică. Actul de judecată propriu-zis este unul omenesc, însă tocmai de aici rezultă și miracolul lui, pentru că realizarea dreptății înseamnă sau trebuie să însemne depășirea slăbiciunilor omenești.

-Ați fost mazilit din CSM printr-un dosar DNA care v-a obligat să renunțați la roba de judecător pentru aceea de avocat. Analizând la rece, există multe disfuncționalități din justiție?

- Adrian Toni Neacşu:Uneori deciziile care se dovedesc în cele din urmă bune nu le iei singur, ci ești împins să le ei. Acesta a fost și cazul meu. În altă ordine de idei, justiția funcționează peste tot cu erori. Încă nu s-a descoperit un sistem judiciar perfect, care să mulțumească pe toată lumea. Atât timp cât justiția e făcută de oameni, iar oamenii nu vor fi infailibili, la fel de supusă greșelilor va fi și justiția. La noi însă, totul se întâmplă excesiv, iar multe din aspectele de astăzi ale justiției de zi cu zi sunt monstruoase.

-Monstruoase?

- Adrian Toni Neacşu: De mai multă vreme, chiar înainte ca eu să las roba de judecător, imaginea justiției a fost confiscată abuziv în favoarea unor grupuri de interese și a devenit câmp de luptă politic. O justiție normală, obișnuită, nu ar trebui să fie subiect zilnic al dezbaterilor și emisiunilor de știri și nici al deciziilor politice. Valoarea supremă a unei justiții adevărate este discreția.

-Spuneți că într-o societate așezată nu s-ar aplauda la fiecare comunicat de presă al parchetelor, procurorii nu ar fi vedete media, iar oamenii nu ar ieși în stradă pentru a înăspri legislația care le privește drepturile și libertățile?

- Adrian Toni Neacşu: Marginalizarea judecătorului și hiperbolizarea procurorului în imaginarul colectiv, care e un fel de înger al dreptății, este rezultatul cel mai îngrozitor al acestei confiscări a imaginii justiției în favoarea unor grupuri și interese restrânse. Acest dezechilibru nu a mai existat decât în perioada comunistă. Înainte de 1989, de multe ori oamenii simpli spuneau câte unui judecător mai tânăr: „Lasă maică, că ai tot timpul să ajungi și procuror!”. Cred că așa se gandește și azi. În mintea oamenilor, judecătorii au ajuns o anexă a parchetelor, sau, cel mult, cum spunea chiar un fost președinte al ICCJ, un partener al lor de nădejde. Greu de conceput ceva mai monstruos pentru cine înțelege cum ar trebui să fie așezat un sistem de justiție.

-Altfel spus, contrastul între ceea ce crede despre justiție omul simplu, care privește la televizor, și ceea ce i se întâmplă atunci când este nevoit să ajungă într-o instanță este imens.

- Adrian Toni Neacşu: Sistemul judiciar însuși s-a îndepărtat de rolul lui fundamental de păstrare a echilibrului social și s-a concentrat exclusiv pe capacitatea sa represivă. Tocmai întrucât lasă impresia că nu mai joacă neutru, ci alături sau împotriva cuiva, justiția de zi cu zi nu mai este privită cu încredere. Clienții noștri, ai avocaților, ajung deseori să se roage să nimerească la un complet despre care ei cred sau știu ca este imparțial. Mulți dintre ei au impresia că soarta procesului nu se decide în funcție de actele și probele din dosar, ci în funcție de tragerea la sorți pe care o stabilește judecătorul.

-De asta a și scăzut dramatic încrederea românilor în justiție?

- Adrian Toni Neacşu: Nu cred că neîncrederea profundă a oamenilor în justiție, în urma experiențelor proprii, a ajuns în sondajele de opinie publică. Încă se mai măsoară încrederea în justiție a celor ce privesc la televizor și aplaudă comunicate de presă, nu al celor ce au dosare în instanțe. Răul care s-a făcut va cere zeci de ani de acum încolo pentru a fi înlăturat.

 Citiți continuarea interviului de la ora 8 pe Evz.ro