Corespondență trimisă pentru cristoiublog.ro de la Traian Horia. Printre jurnaliștii pe al căror talent pariez cu ochii închiși se numără și Traian Horia. Cititorii mei vor fi surprinși de o asemenea apreciere, dat fiind că Traian Horia nu e o vedetă a presei noastre postdecembriste.

Da, Traian Horia nu e o vedetă a presei noastre, ba chiar nici nu lucrează la vreo gazetă din România. Traian Horia e un român mereu plecat în străinătate. A lucrat în presă, printre altele la Evenimentul zilei, în urma unei intervenții din partea mea, dar de ceva timp își cîștigă existența trudind ca muncitor în diferite locuri din Europa. Ca și Panait Istrati, un talent rătăcitor prin lume sau ca și Gorki, un vagabond amărît prin Rusia țaristă, Traian Horia trece tot ceea ce trăiește ca român plecat în străinătate prin flacăra talentului său deosebit. Ori de cîte ori, venit în țară, mă vizitează la BAR, îl bat la cap să scrie o carte despre experiențele sale de român angajat în diferite locuri din Europa și din lume, o carte ce-ar putea fi o lovitură de presă. Unde mai găsești un talent cu norocul de a avea o experiență de viață de excepție?

Traian Horia lucrează acum în Anglia. Zilele trecute m-a sunat pentru a-mi semnala cazul Grupului de români în care a intrat un ins cu Mercedesul în chip deliberat. Patru români au fost răniți, iar al cincilea, Claudiu Girdoc, a murit. Traian Horia era indignat că-n România tragedia a trecut neobservată, iar diplomația noastră a ridicat din umeri. Mă sunase pentru a mă ruga să scriu sau să vorbesc despre caz pe la vreo televiziune. De ce nu scrii tu? l-am întrebat, nițel supărat, pentru că, așa cum i-am zis și altădată, o anume comoditate ivită în materie de scris și din munca grea pe care o duce ca să-și asigure existența, face ca extraordinara sa situație – un gazetar talentat care muncește ca român în străinătate – să rămînă nevalorificată. L-am convins pînă la urmă să-mi trimită un articol pentru cristoiublog.ro, ca și cum ar fi corespondentul în Anglia a unui ziar. Îl public mai jos.

Pe 26 februarie 2017, in jurul orelor 08.30 dimineata, un autoturism Mercedes a intrat in plin intr-un grup de romani, spalatori de masini, stransi pe un trotuar, langa un garaj din sudul Londrei, zona Bellingham. Martorii au descris in unanimitate actul soferului ca fiind “deliberat”. Contrazicand martorii, politia britanica Scotland Yard a anuntat la repezeala ca nu a fost vorba de un “act terorist”. Arestat la locul evenimentului, soferul autoturismului – descris de martori ca fiind de culoare, cu varsta pana in 30 de ani (23 – n.n.) a fost tratat la un spital londonez si condus la o sectie de politie. Fara multe explicatii, individul a fost eliberat ulterior pe cautiune, politia urmand sa “continue cercetarile” pana la procesul din luna mai a.c. Atacul deliberat asupra grupului de romani a provocat ranirea a patru persoane si moartea lui Claudiu Girdoc (31 ani), originar din Slatina, care facea planuri sa se casatoreasca.

Evenimentul din Londra ramane inca pastrat intr-un suspect con de umbra. Lumea nu are informatii despre soferul bolidului Mercedes si nu se intelege de ce individul nu a fost considerat de sistemul judiciar britanic un potential pericol public, dupa carnagiul din Bellingham. Pagina on-line a MAE roman e umpluta cu figura blajina a ministrului Teodor Melescanu care nu scapa nicio conferinta, pagina Ambasadei Romaniei la Londra nu contine nimic relevant despre caz, Politia metropolitana londoneza este zgarcita in comentarii. Tabloidele britanice au fost mai degraba impaciuitoare, avansand presupuneri ca atacul s-a produs ca “reglare de conturi” sau “neatentie la volan”, soferul fiind “suspectat” ca era “beat”. Cu incetul, se doreste ocult inchiderea cazului, iar cei cinci pot ramane rapid doar o stire de ziar si nu un cap-de-serie pentru un fenomen social. Exceptand un simplu si amar amanunt: pe patul de moarte, Girdoc a consimtit ca organele sale sa fie folosite pentru salvarea altor oameni. Un roman sarac ofera o lectie de noblete aristrocratiei britanice.

Viata de spalator de masini in UK nu este simpla. Multi dintre cei care muncesc in spalatorii auto pot fi angajati ilegal, fara sa plateasca taxe catre HMR. Sunt cazati in spatii sordide pentru care platesc “preturi de palat”, mai ales la Londra. Multi dintre patronii acestor spalatorii nu sunt nativi britanici, ci mici afaceristi veniti dinspre state indepartate, precum Albania sau Pakistan, care au printre “prioritati” o imbogatire rapida si o extindere si mai rapida a afacerilor. Varati in cizmele lor rapanoase, plutind prin noroaie, romanii au de spalat sute de masini zilnic si au parte de batjocurile specifice “industriei”. ”Am lucrat pentru un albanez poreclit Hitler. Nu aveam timp sa mancam, nici macar nu aveam un program de munca stabil. Oamenii lui aruncau bancnote de 5 lire pe langa masina si pe urma ne pandeau sa vada daca bagam banii in buzunar. Care o facea, era raportat la sef, vai de capul lor…”, ne-a declarat Ioan T. Mititelu,care a lucrat spalator auto in zona Londra.

Atacul din Bellingham a survenit intr-un moment in care Marea Britanie este sfasiata zilnic, intre doua fronturi “nevazute” si sensibile: combaterea terorismului islamist, respectiv cresterea numarului de agresiuni impotriva nationalilor UE. Cu regularitate, sunt anuntate comploturi dejucate sau trimiteri in judecata a unor celule de radicali islamisti, dar si acte de ura indreptate impotriva unor straini care locuiesc si muncesc in Regat. Graba suspecta cu care Politia britanica a infirmat “terorismul” nu contesta totusi posibilitatea ca atacul impotriva romanilor sa fi fost unul cauzat de “ura de rasa” si “xenofobie”, crime care sunt pedepsite extrem de aspru de legislatia britanica. In plus, folosirea unui autoturism ca armă a reamintit opiniei publice londoneze de atacurile teroriste recente din Germania, Israel sau Franta, in care tineri islamisti au plonjat cu masina pe strada, intr-un grup-tinta ales intamplator.

Nu cu mult timp inainte, in august 2016, un cetăţean american a fost ucis şi alte patru persoane au fost rănite după ce grupul a fost atacat într-o zonă centrală a Londrei de un individ înarmat cu un cuţit. Potrivit poliţiei metropolitane, printre cei răniţi se află o israeliancă și alte trei persoane din Marea Britanie, Australia, respectiv Statele Unite. Cetățeanul din Statele Unite care a decedat era o femeie în vârstă de 60 de ani. Atacatorul în vârstă de 19 ani era un emigrant originar din Somalia şi sosise în Marea Britanie prin Norvegia. Potrivit martorilor oculari, grupul de străini a fost atacat în zona Russell Square, iar agresorul a fost imobilizat de poliţie după o urmărire de câteva sute de metri. Pentru că a refuzat să se predea, poliţiştii au folosit împotriva somalezului pistoale-Taser. Atacatorul nu a fost eliberat pana la momentul cand a aparut in Curte, iar anchetatorii britanici au susținut la vremea respectivă, în fața unei opinii publice din ce în ce mai îngrijorate de spectrul terorismului, că atacul ar putea fi conexat mai degraba cu o boală mentală a agresorului. Astfel incat, cazul nu a fost inregistrat ca act terorist.

Șocant a fost faptul că atacul din Russell Square s-a constituit ca o copie la indigo a unui alt atentat, consumat anterior la Londra în decembrie 2015, când un terorist musulman a înjunghiat și rănit trei persoane – între care un israelian, în interiorul stației londoneze de metrou Leytonstone, strigând “Allah akhbar!” (“Allah este puternic” – arabic). Polițiștii au folosit și atunci un taser pentru imobilizarea atacatorului. Judecătorii britanici l-au condamnat la închisoare pe viață și au dispus internarea sa într-un spital de boli psihice. Era un alt act terorist care nu mai era inregistrat ca “terrorism”. Altfel spus, in prezentul apropiat, in Marea Britanie nu exista teroristi care ataca nevinovati pe strada ci doar dezechilibrati psihic sau betivi care uneori scapa din camasa de forta sau din crama de acasa.

Moartea romanului Girdoc si ranirea grava a colegilor sai la Londra ar fi trebuit sa ofere niste nopti nedormite diplomatilor romani si chiar unor euro-parlamentari care monitorizeaza azi respectarea drepturilor omului pentru cetatenii UE din Regat, in contextul declansarii Brexitului. Nu s-a intamplat asta, fiindca, pentru a fi sinceri, starea de contemplatie la romani incepe la Ministere asa cum pestele se impute de la cap. Prezumtiv, cinci spalatori umili de masini britanice au fost trimisi intr-un spital din Londra de ura unui descreierat despre care, din pacate, nu se stie cati alti suporteri mai are in spate. In contextul in care anterior au fost raportate multe alte atacuri impotriva strainilor din UK (cu precadere polonezi) atacul impotriva celor cinci romani a fost evident cel mai grav de la votul Brexit, din iunie 2016. “Ratingul de tara” al Romaniei civilizate, care este construit pe “prestigiul de tara”, ar putea creste la toate bursele din lumea civilizata cand lumea va afla adevaratul motiv pentru care Claudiu Girdoc a fost omorat barbar, departe de tara sa, intr-o tara civilizata numita Marea Britanie.

Nota bene: “Modelul britanic” pare imprumutat acum si in Germania. Joi, un barbat din Republica Kosovo a lovit si ranit grav cu toporul noua persoane in Gara Dusseldorf. Un respnsabil al Politiei locale a afirmat deja ca atacatorul suferea de o boala mentala si ca individul nu avea preocupari religioase sau politice. Pentru acest caz, politia germana a aflat in cateva ore lucruri care altora le-ar fi solicitat saptamani sau luni de anchete. Evident, daca Politia ar fi anuntat ca un refugiat din statul musulman Kosovo a atacat si hacuit noua pesoane intr-o gara germana, ratingul de vot al cancelarului in exercitiu Angela Merkel ar fi scazut cu 2 procente. In acest context, daca exista o intelegere oculta la nivelul statelor Uniunii Europene, inclusiv al Romaniei, cu privire la modul in care acest gen de atacuri sunt “tratate” de autoritati (pentru linistirea populatiei si a poll-urilor in scadere) aceasta se va vedea in viitor din Bucuresti pana la Berlin sau Madrid. Iar romanul Girdoc, care a murit strivit la Londra intr-un atac “ne-terorist”, ar deveni doar o biata ofranda pe altarul unor mizeriute politice, in templul care aluneca la vale numit Uniunea Europeana.