Marți, Parlamentul de la Londra începe dezbaterile cu privire la acordul de retragere a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord din Uniunea Europeană, document ce a fost semnat pe 25 noiembrie de liderii statelor membre ale UE la Bruxelles, potrivit Agerpres.

În acest punct, Guvernul condus de Theresa May trebuie acum să convingă membrii parlamentului de la Londra să susţină acordul, votul urmând să aibă loc în 11 decembrie. Există însă o o problem majoră: cea mai mare parte a Regatului Unit pare să urască acest acord.

Referendumul din iunie 2016, în care 52% dintre cetăţenii Regatului Unit participanţi la vot s-au pronunţat pentru ieşirea din UE, a evidenţiat schismele care probabil vor dura mult timp după data limită a Brexit-ului - 29 martie 2019.

La 25 noiembrie, liderii celor 27 de state membre ale Uniunii Europene au aprobat acordul privind ieşirea Regatului Unit din blocul comunitar, precum şi declaraţia care schiţează relaţia post-Brexit cu Londra. Regatul Unit devine astfel prima ţară care părăseşte UE. Acordul de retragere, negociat timp de 17 luni şi care are 585 de pagini, detaliază condiţiile juridice ale ieşirii Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord din UE la 29 martie 2019.

Liderii din UE s-au exprimat de asemenea în favoarea „unei relaţii cât mai strânse posibil” cu Londra după Brexit. Această relaţie a făcut obiectul unei „declaraţii politice” separate de acordul de divorţ, care subliniază obiectivele comune ale Londrei şi Bruxellesului pentru viitoarea lor relaţie şi care a fost de asemenea aprobată de Consiliul European.

Acordul prevede o perioadă iniţială de tranziţie până la finele anului 2020, timp în care aproape nimic nu se va schimba în relaţiile dintre Regatul Unit şi UE. Ulterior, dacă perioada de tranziţie nu se va prelungi (cu unul sau cel mult doi ani), Regatul Unit ar rămâne în uniunea vamală cu UE în cazul în care nu se va ajunge la o înţelegere privind un alt tip de relaţii comerciale.

Esenţial în opinia Theresei May este faptul că documentul obligă UE să caute modalităţi de a se evita activarea unei clauze de tipul „plasă de siguranţă„, care să garanteze că la frontiera dintre Republica Irlanda - care este stat membru al UE - şi provincia britanică Irlanda de Nord nu vor fi reintroduse controalele vamale.

În privinţa legislativului britanic, o parte a acestuia se concentrează pe respingerea acordului, întrucât parlamentarii respectivi nu ştiu dacă vreun acord este la fel de bun ca apartenenţa ţării la UE. Ei văd în asta o împuternicire pentru a obţine organizarea unui al doilea referendum.

Cea de-a doua tabără din parlamentul de la Londra este formată mai ales din cei care au dorit mereu să părăsească UE fără a avea temeri legate de un acord comercial. Nu există un acord care să mulţumească acest grup.

Mai există, de asemenea, şi parlamentari conservatori britanici care ar dori un fel de acord, dar care mai degrabă ar susţine scenariul ieşirii din UE fără un acord decât cu acordul care este propus acum.

În acelaşi timp, nimeni din Regatul Unit nu are mare încredere în liderii politici britanici întrucât există percepţia că atât premierul conservator Theresa May, cât şi liderul opoziţiei laburiste Jeremy Corbyn pur şi simplu nu sunt atât de competenţi în funcţiile pe care le deţin.

În fine, unul dintre motivele pentru care situaţia actuală pare complicată este că în Regatul Unit există o serie de crize - economică, constituţională etc. - care, cu excepţia Brexit-ului, au sporit înaintea referendumului din iunie 2016 şi care au fost agravate de referendum.