În urmă cu şase ani, Leo Iorga a primit un diagnostic crunt: cancer pulmonar. Au urmat mai multe operaţii chirurgicale şi tratamente chinuitoare cu citostatice. La scurt timp după ce a învins boala nemiloasă, aceasta a recidivat, iar acum lupta lui pentru viaţă continuă cu multă credinţăşi speranţă în sufl et. Într-un interviu în exclusivitate pentru Evenimentul Zilei, artistul povesteşte cât de mult a contat suportul psihologic în tratamentul oncologic.

EVZ: Care a fost primul gând care v-a venit în minte în clipa în care medicul v-a dat cumplita veste?

Leo Iorga: În mod instinctiv, te simţi abandonat. Te afli în situaţia de a înțelege ce a strigat Iisus pe Cruce: „Eli Eli Lama Sabachthani?”- „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Nu ai reactie pe moment. Habar n-ai încotro s-o apuci, în cine poţi avea sau nu încredere. E probabil o stare de șoc, pe care abia mai târziu am realizat-o. Parcă e un coșmar din care abia aştepți să te trezești. Apoi au apărut, succesiv, proceduri medicale foarte concentrate în interval scurt de timp. Prima operaţie a fost una radicală, faptul ca m-am trezit viu din anestezie a fost o mare revelaţie. Dar, în tot acest timp, am simţit permanent că la fiecare pas sunt dus de mână de Dumnezeu.

- Care a fost sursa forţei şi a motivaţiei în toţi aceşti ani?

- A fost o mobilizare generală, ca să zic aşa. Sunt impresionat permanent de empatia oamenilor, la fiecare concert sau pe stradă. Acum mă consider produsul celor apropiaţi mie, fie familie, medici, prieteni, colegi, finanţatori ai tratamentelor mele. Sursa puterii este întotdeauna acolo, Sus! Dumnezeu lucrează prin oameni, însă. Scena, pe de alta parte, este locul în care ma regăsesc, mă refugiez şi uit de probleme.

- Cât de importantă este consilierea psihologică în procesul de vindecare? Cum v-au ajutat discuţiile cu terapeutul?

- Discuţiile cu doamna doctor Adina Moraru m-au făcut să înțeleg că aspectul spiritual este determinant în acceptarea bolii, apoi în tratarea acesteia, mergând până la nivelul unei asceze din acest punct de vedere. Rol hotărâtor în acest sens îl are pregătirea psihologului, chimia şi încrederea pe care o induce. Că, altfel, e plina piaţa de psihologi! De fapt, acum sunt pe deplin convins că factorii declanşatori ai acestei boli sunt şocurile emoţionale, indiferent de natura lor: frici, teama de moarte, frustări, stres.

- Cum a fost experienţa medicală din Cuba şi cât de diferită este abordarea lor faţă de medicina tradiţională?

- În Cuba am trăit o experienţă unică. Am ramas foarte impresionat de sumele alocate de Guvern pentru cercetare şi turism medical. Am fost în Centrul Medical „La Pradera” pentru imunoterapie, personalul de acolo se comportă cu amabilitatea specifică clinicilor private. Există acolo o mentalitate diferită de medicina europeană: combină alopatia cu holistica şi cu homeopatia, încercând astfel să trateze simultan şi cauza si efectele. În zona Americii Centrale, tradiţiile ancestrale se reflectă şi în tratamentele modern, iar medicamentele se administrează uneori în funcţie de tabloul astral, astfel încât să fie asimilate la momentul optim. Cuba este o ţară care în acest moment practică turismul medical pe scară larga.

- Aţi declarat că susţineți legalizarea cannabisului în scop terapeutic la noi în ţară. Credeţi că sunt şanse ca în România bolnavii să poată beneficia de astfel de terapii în viitorul apropiat?

- Da. Avem o petiţie pentru această initiaţivă. Voi apela şi la colegii de breaslă şi la mass-media pentru sprijin. Lumea trebuie să înţelegă clar că nu vorbim aici despre droguri, ci despre o terapie complementara recunoscută la nivel mondial. Solidaritatea maselor în jurul nostru este singurul mod de a acoperi un vid legislativ. Consumul de cannabis medicinal este legal în România, dar nu se poate procura. Avem nevoie de 100.000 de semnături pe această petiţie, pentru ca ea să ajungă în Legislativ. „Cere şi ţi de va da, bate şi ţi se va deschide!”

- Care a fost cel mai negru moment pe care l-aţi trait în cei şase ani de luptă cu boala?

- Pierderea încrederii în anumite persoane pe care le consideram şi se considerau apropiate mie: tradarea în momente grele. Am învatat să nu am nu stiu ce aşteptări de la nimeni, pentru a nu avea decepţii. Am o concluzie pe care mi-am formulat-o, inspirat de ici, de colo: suma alegerilor pe care le facem reprezinta cursul vieţii noastre. Toate alegerile făcute în trecut, reprezintă experienţe în acest moment. Trecutul este ireversibil, viitorul nu-l ştie dacât Dumnezeu, aşa că rămane vorba poetului Ovidiu: Carpe diem! Trăieşte clipa!

A căutat vindecarea până în Cuba

De şase ani, Leo duce o bătălie crâncenă pentru viaţă: tratamente convenţionale şi neconvenţionale, operaţii peste operaţii. Anul trecut a mers la tratament până în Cuba. Acolo medicii au o altă abordare în privinţa tratamentului oncologic, în plus specialiştii de acolo au produs şi un vaccin minune care ar distruge celulele bolnave. După tratamentul din Cuba, artistul a început să facă imunoterapie, un tratament care a avut succes în lupta cu tumorile maligne la alţi pacienţi.

(Notă: interviul a fost publicat pe 25 mai 2018)