Fiecare locuitor al României avea, chiar și în anii celui de-al Doilea Război Mondial, dar și imediat după instalarea comuniștilor la putere, un Carnet de Asigurat.

Un gen de Card de Sănătate de astăzi. Pe baza acestui Carnet, păstrat întotdeauna de patronul la care lucra asiguratul, persoana respectivă beneficia de servicii medicale pe cuprinsul întregii țări.

Casa Națională de Asigurări de Sănătate de azi se numea atunci Oficiul de Asigurare, iar filialele regionale – Suboficiul de Asigurare.

Cum susțineau românii anilor ’40 Fondul de Sănătate? Conform Carnetului de Asigurat, pe care l-am găsit în arhive, ”asiguratul este obligat ca, începând de la 1 aprilie al fiecărui an, să prezinte acest carnet la Oficiul sau Suboficiul de Asigurare de c

Cotizațiile erau reprezentate prin niște timbre cu valoare, pe care patronul le lipea în carnetulul angajatului său.

Fotocopiile reproduse după un Carnet de Asigurat sunt interesante pentru că arată drepturile de la acea vreme ale pacientului, dar și obligațiile patronului.

Pe ultima copertă a Carnetului sunt tipărite ”Sfaturi”, un fel de instructaj de prevenire a accidentelor de muncă, cum avem astăzi. Iată câteva dintre ele:

> Băuturile alcoolice ne fură salariul, deci existența familiei.

> Soția și copiii noștri pot rămâne pe drumuri, dacă la lucru nu suntem atenți.

> Unde domnește neorânduiala, acolo înfloresc accidentele.

> Dacă ne rănim, cât de puțin, să ne ducem imediat la postul de prim-ajutor.

> Să ne respectăm regulile de muncă fixate de șefii noștri.

> Să fim oameni de cuvânt și de omenie.

> Să nu ne îngăduim nicio minciună sau vreo faptă mișelească (glumă proastă, furt, să vorbim de rău etc) față de camarazii noștri de lucru.

​

...(citește mai departe pe evenimentulistoric.evz.ro)