Aflându-ne la debutul noii sesiuni parlamentare și privind neputincioși la circul reluat de mulți dintre băieții care n-au ce căuta acolo, am dat zilele trecute peste o știre venită din chiar Parlamentul Marii Britanii.
Un distins membru al Guvernului Majestății Sale, lordul Michael Bates, ministru al Dezvoltării Internaționale în cabinetul Theresa May, fusese invitat în Camera Lorzilor, să clarifice o chestiune legată de problematica ministeriatului său. Cum-necum, lordul Bates a întârziat la audiere câteva minute, drept care, ajuns la sesiunea de interpelări , a spus:
„Aş vrea să îmi permiteţi să îmi exprim scuze sincere faţă de baroneasa Lister, pentru nepoliteţea de a nu fi la locul meu pentru a-i răspunde la o întrebare într-o chestiune foarte importantă. Sunt profund ruşinat că nu am fost la locul meu şi, din acest motiv, îmi depun demisia prim-ministrului, cu efect imediat. Vă cer scuze!”. Ceea ce a și făcut imediat, fără ca doamna Theresa May să-i accepte demisia, explicând că scuzele sale ar fi fost suficiente!...
Noblesse oblige, cum se spune, impresionant pentru noi, dar cum nu se poate mai firesc pentru cel mai vechi parlament din lume, înființat de Simon Montfort, conte de Leicester, la 20 ianuarie ...1265! Dacă ajungeți la Londra, merită să vizitați impozantul edificiu de pe malul Tamisei, celebrul Westminster, care este Parlamentul Marii Britanii și al Irlandei de Nord, cu cele două turnuri ale sale, într-unul aflându-se faimosul Big Ben, în vreme ce pe celălalt flutură drapelul Angliei.
Am avut șansa să vizitez Parlamentul britanic, să pășesc în tribunele de deasupra Camerei Lorzilor și a Camerei Comunelor și să mă mir cât de...înghesuiți stau acolo parlamentarii, în timpul sesiunilor. Comparativ, desigur, cu jilțurile largi și confortabile de la „Casa Poporului”, în care se lăfăiesc aleșii noștri. Și nu numai că se lăfăiesc, dar se și preumblă non-stop de colo-colo, la câte o tacla, o snoavă sau un breaking news, sosit evident pe surse!
În Camera Lorzilor n-am zărit, însă, parlamentari stând la taifas, nici butonându-și celularele sau circulând în perimetru, existând chiar o linie roșie, trasată în fața primului rând de banchete, care, roșie fiind, e limpede că nu poate fi depășită de nimeni, indiferent de rangul nobiliar. Și nici nu s-a petrecut vreo asemenea întâmplare, pentru că, of course, e vorba tot de noblesse oblige.
Rememorez toate acestea acum și pentru că, săptămâna trecută, Eugen Tomac, de la PMP, a anunțat depunerea unei inițiative legislative de reducere a numărului de parlamentari la numai 300, adică la aproape jumătate față de cei 588 câți sunt acum. Cu certitudine, mult prea mulți și aștept cu interes declanșarea dezbaterilor publice anunțate de Tomac, pentru că, să nu uităm, în spate a rămas referendumul din 2009, în care peste 9 milioane de alegători au votat pentru un parlament cu numai 300 de aleși.
A trecut, deci, aproape un deceniu, iar la Casa Poporului numărul parlamentarilor a ajuns, iată, la aproape dublul cifrei dorite de alegătorii care au votat la referendum, cu 100 mai mulți decât în legislatura precedentă! O sumedenie de neaveniți, care fac figurație în cele două Camere, care n-au avut inițiative parlamentare sau nici n-au deschis gura, tăcând non-stop, dormitând sau chiar dormind de-a dreptul pe salarii boierești, care s-au mai și mărit acum, la început de an!
Raportându-ne la numărul populației, România se numără printre țările UE cu cel mai mare număr de senatori și deputați, dar în timp ce un parlamentar român revine la 32.000 de locuitori, unul britanic este la 45.000, unul polonez - la 68.000 , unul francez – la 72.000, iar unul spaniol – la 76.000 !
Cred ,deci, că e vremea să ne trezim și să-i trezim pe toți circarii care populează Parlamentul României, cerându-le să ne respecte și săși respecte mandatele, dacă nu în virtutea acelei onorabilități care obligă, măcar pentru a-și justifica salariile mult prea generoase și pensiile atrase automat la încheierea legislaturii . Nu în ultimul rând, să le reamintim că, în caz contrar, la întoarcerea acasă, în circumscripțiile lor electorale, îi va aștepta disprețul alegătorilor, care le vor bate obrazul, cerându-le să dispară din parlament și din peisaj, în virtutea aceluiași „Noblesse oblige”!...
Recomandările noastre
