Judecătoarea TMB Claudia Monica Cipariu a reușit să motiveze sentința de achitare a fostului președinte PNL Vasile Blaga, la aproape doi ani de la pronunțare, anunță luju.ro: “Acuzația este desființată de mijloacele de probă administrate în cauză... Șubrezesc din start posibilitatea obținerii condamnării inculpatului... Trimiterea în judecată nu este justificată... Martorii erau interesați... Inculpatul nu era cunoscut personal de niciunul dintre martori” (Sentința)

La aproape doi ani de la pronunțarea sentinței de achitare a fostului președinte PNL Vasile Blaga, proaspăt europarlamentar, judecătoarea Claudia Monica Cipariu de la Tribunalul București a reușit să-și motiveze sentința 2198 pronunțată în 30 octombrie 2017, în dosarul 1240/3/2017. Iar motivarea, pur și simplu îl desființează pe fostul procuror DNA Mircea Negulescu, zis “Zdreanța”, exclus din magistratură pentru grave abateri disciplinare, dar și pe procuroarea Giluela Diaconu, cei care pe când activau la DNA Ploiești i-au fabricat dosarul “Buldogului”, așa cum mai este cunoscut Vasile Blaga.

Acuzat de trafic de influența, Vasile Blaga a fost achitat de judecătoarea Claudia Monica Cipariu, hotărarea fiind dispusă în baza art. 16, alin 1 lit. a) din Codul de Procedură Penală care prevede că “fapta nu există”. Vasile Blaga a fost trimis în judecată fix înaintea alegerilor parlamentare din 2016, acesta dându-și demisia din funcția de co-președinte al PNL, dar sentința TMB dezvăluie că în întregul dosar, unul politic în opinia noastră, nu a existat nici cea mai mica probă împotriva proaspătului europarlamentar.

Depozițiile martorilor se contrazic flagrant 

Astfel, judecătoarea Monica Claudia Cipariu arăta că în rechizitoriu se face o introducere vastă, în care sunt împletite elemente de necontestat cu susțineri care de multe ori nu depășesc valoarea unor simple speculații, “dacă nu sunt chiar contrazise de alte susțineri din același context”. Mai mult, în sentința de achitare a lui Blaga, Tribunalul îi umilește pe fostul procuror Mircea Negulescu și pe procuroarea Giluela Diaconu, și reține că acuzația parchetului anticorupție este desființată de mijloacele de probă administrate în cauză. Bătaia de joc a parchetului anticorupție privind instrumentarea dosarului lui Blaga este scoasă în evidență și prin faptul că DNA “nu a considerat necesară prezentarea declarației sale nici macar în extras, invederand numai că acesta nu a recunoscut învinuirea ce i-a fost adusă”. Nu în ultimul rând, DNA este demascat că și-a fundamentat trimiterea în judecată pe declarațiile a doi martori interesați: “Primul interesat de încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, respectiv de obținerea unei reduceri de pedeapsă pe baza de denunț, al doilea interesat de o bună 'cooperare' cu organele de urmărire penală”. Iar, la final, bomboana de pe coliva acestui dosar instrumentat de “Zdreanța” și de Giluela Diaconu: “Un singur aspect mai merită amintit: inculpatul nu era cunoscut personal de niciunul dintre martori”.

Iată cele mai importante pasaje din sentința judecătoarei Claudia Monica Cipariu de la Tribunalul București, pe care o atașăm integral la finalul articolului:

“În aceste condiții, se impune a sublinia ca și în vechiul text de lege care reglementa traficul de influență și în noul text de lege care reglementează traficul de influență, legiuitorul a avut în vedere împrejurarea ca pretinderea, primirea ori acceptarea de promisiuni/promisiunii câștigului infracțional (oricare ar fi fost el: bani, alte foloase, daruri; oricui i-ar fi profitat: lui sau altuia), de către cel care își va trafica influența sau va lăsa a se crede că poate face acest lucru, să fie anterioara acțiunii/inacțiunii scontate (dorite de către cumpăratorul de influență). Or, cele ce preced șubrezesc din start posibilitatea obținerii condamnarii inculpatului de către Ministerul Public. (…)

În încercarea de descriere a modului în care s-a ajuns la comiterea presupusei fapte de către inculpat, Tribunalul reține ca - în rechizitoriu - se face o introducere vastă, în care sunt împletite elemente de necontestat cu susțineri care de multe ori nu depășesc valoarea unor simple speculații, dacă nu sunt chiar contrazise de alte susțineri din același context. Tribunalul reține și că acuzația Ministerului Public este desființată de mijloacele de proba administrate în cauză. (…) Fară a desconsidera forța probatorie a declarațiilor de martori, Tribunalul apreciază ca atunci când o infracțiune se dorește a fi probată numai cu declarații de martori, fie din cauza naturii faptei cercetate, fie din lipsa altor mijloace de probă (proces-verbal de consemnare a infracțiunii flagrante, procese-verbale de consemnare a comunicărilor de orice tip, înregistrări audio-video, înscrisuri etc.), este necesar o dată în plus ca acele declarații să se coroboreze cât mai fidel posibil, în ideea că 'orice îndoială rezonabilă' să fie înlăturată. În prezenta cauză, Tribunalul reține că nu s-a respectat acest deziderat. (…)

De reținut că, în cursul urmăririi penale, audierea martorilor... s-a făcut la propunerea apărării.

Cât privește persoana trimisă în judecată, Tribunalul reține că acuzarea nu a considerat necesară prezentarea declarației sale nici măcar în extras, învederând numai că acesta nu a recunoscut învinuirea ce i-a fost adusă.

Atât timp cât, în speța, acuzarea și-a fundamentat trimiterea în judecată a inculpatului pe informațiile obținute din declarațiile a două surse – martorul...(care ar mai fi relatat și altora, depozițiile indirecte trebuind a fi evaluate prudent) și martorul...

- ambii interesați personal (primul interesat de încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, respectiv de obținerea unei reduceri de pedeapsă pe bază de denunț, obținute - a se vedea înscrisurile indicate cu fila anterior; al doilea interesat de o bună 'cooperare' cu organele de urmărire penală, cu toate că aspectele relevate chiar de el ar fi impus disjungerea cauzei și cercetarea sa într-un dosar separat cel puțin sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la trafic de influență - cum s-a disjuns cauză pentru alte persoane);

- ale căror depoziții se contrazic flagrant (sub aspectul perioadei/anilor pretinselor transe de euro care ar fi ajuns la inculpat: primul - 2009 - maxim 2010; al doilea - 2012 - în preajma referendumului pentru suspendarea Președintelui României), sunt neconcludente în privința locațiilor (generând confuzii fără explicații plauzibile) și în privința persoanelor care au primit bani ca intermediari;

trimiterea în judecată nu este justificată, iar soluția care se impune este achitarea ('fapta nu există' - art.16 alin.1 lit.a N.C.proc.pen.).

De remarcat, în susținerea aceleiași soluții, ar mai fi un aspect oarecum hilar: martorul... insista în cele declarate în fața instanței, fără a sesiza ca sumele de bani despre care vorbește nu existau în materialitatea lor, în anii 2009-2010, în bugetele firmelor de la care au fost retrase, după încheierea de contracte în anul 2011 (în modalitatea deja descrisă și necontrazisă, practic, actualmente de nimeni). Memoriul olograf depus la dosar de acest martor, abia la data de 10.11.2016, nu face decât să probeze târziu o căință care avea un scop practic (l-am învederat mai sus).

În cursul urmăririi penale, pe lângă carențele expuse, în fața instanței s-a relevat obținerea unei declarații din partea martorei... (care și-a retractat declarația pe aspecte esențiale), cu depașirea limitelor de legalitate și loialitate în administrarea probelor de către procuror, împrejurare care prejudiciază și ea soluționării cauzei.

Tot în cursul urmăririi penale, după audierea martorilor propuși în apărare de către inculpat, acuzarea a apreciat ca depozițiile acestora sunt favorabile inculpatului în mod interesat, pentru a nu se autoincrimina, dar autointeresarea martorilor... și... a fost trecută facil cu vederea.

În orice caz, acuzarea este deficitară și în modul de expunere și de sinteză. De pildă, deși vorbește de constituirea unui grupări infracționale având ca scop obținerea de bani pentru partid (…), vorbind de cel puțin trei persoane, fără a aduce dovezi care să respecte rigorile legii, se multumește să întocmească un rechizitoriu inform, cu lipsuri grave, incapabil a conduce la condamnare.

 

Un singur aspect mai merita amintit: inculpatul nu era cunoscut personal de niciunul dintre martorii .... și .... - direct implicați în activitatea infracțională desfășurată de martorul”.