Ieşirea din UE a Marii Britanii este mai în ceaţă ca niciodată. În spatele perdelei de fum, însă, sforile se trag tot mai evident pentru distrugerea Brexitului

De parcă lucrurile nu erau suficient de încâlcite, în epopeea Brexitului a mai explodat o bombă. Aceasta a fost detonată de pitorescul preşedinte al Camerei Comnunelor, John Bercow, drept în faţa Theresei May.

În timp ce premierul britanic se dădea de ceasul morţii să adune aderenţi pentru a supune a treia oară la vot acordul cu UE, după ce acesta a fost respins de două ori cu scoruri zdrobitoare, şeful Camerei a anunţat că nu va permite ca acest lucru să se întâmple.

FOTO: John Bercow

Bercow a detonat bomba luni seara. Când o parlamentară i-a ridicat mingea la fileu, întrebându-l dacă era „potrivit să aduci acelaşi text în faţa Camerei la infinit”, „Speakerul” a răspuns:

„Aceasta este concluzia mea: dacă guvernul doreşte să prezinte să prezinte o nouă propunere, care nu este aceeaşi, sau substanţial aceeaşi cu cea respinsă pe 12 martie de această adunare, ar fi perfect în regulă. Ceea ce guvernul nu poate face este să supună din nou Camerei aceeaşi propunere care a fost respinsă săptămâna trecută cu o diferenţă de 149 de voturi.”

Parlamentarii britanici au votat cu 391 – 242 contra acordului, marţea trecută, după ce mai respinseseră odată, cu 432 – 202 textul, acum două luni, cea mai categorică înfrângere guvernamentală în Parlament din istoria Marii Britanii.

Pentru a-şi justifica poziţia, „Speakerul” Bercow s-a referit la un precedent din… 2 aprilie 1604, citat în „biblia” constituţionalistului din secolul XIX, Thomas Erskine May. Această situaţie, potrivit căreia este necesară demonstrarea „unei utilizări raţionale a timpului Camerei” şi „respect faţă de deciziile sale” s-a repetat de mai multe ori în secolul XIX şi XX, ultima oară în 1920.

Imediat după ce acordul i-a fost respins a doua oară, Theresa May şi-a anunţat intenţia de a reveni pentru un nou vot săptămâna aceasta, înaintea summit-ului UE de la Bruxelles, de joi. May spera că, de data aceasta, parlamentarii conservatori (inclusiv adepţii Brexitului dur) vor strânge rândurile şi vor vota acordul ei, pentru a evita o amânare prelungită a ieşirii din UE şi chiar o anulare a Brexitului printr-un al doilea referendum.

 

Ieşirea la calendele greceşti

Lovitura de teatru a lui John Bercow a luat-o prin surprindere pe Theresa May. După multe ore de tăcere dinspre Downing Street nr. 10, secretarul pentru Brexit al premierului, Stephen Barclay, a afirmat că guvernul s-ar putea prezenta a treia oară cu acordul în faţa Camerei, după ce May se va înţelege cu liderii europeni pentru o amânare a datei Brexitului, de 29 martie.

May anunţase săptămâna trecută că dacă acordul său va fi aprobat de Cameră săptămâna aceasta, atunci ea va solicita o „amânare limitată” a datei Brexitului, de trei luni. Situaţia încâlcită ar putea-o determina pe May să ceară totuşi o amânare mai lungă; unele surse vorbesc de 20 de luni. În aceste condiţii, Marea Britanie ar trebui să organizeze alegeri europarlamentare, împreună cu toate celelalte membre UE, la sfârşitul lunii mai. Iar Brexitul ar fi aproape cu siguranţă îngropat, lucru dorit de puternicul lobby al multinaţionalelor.

Dacă liderii UE sunt de acord cu solicitarea de amânare formulată de May, atunci premierul va veni din nou cu acordul pentru a fi supus la vot în Cameră săptămâna viitoare.

 

Maşina cu „M…e Brexit!”

Preşedintele Camerei Comunelor este un fost membru al Partidului Conservator, care a devenit tot mai de stânga în ultimii ani. El a fost constant un adversar declarat al Brexitului. În martie trecut, fotografii au surprins pe parbrizul maşinii sale un abţibild cu „Bollocks to Brexit” (un fel de „M…e Brexit!”), foarte popular printre adepţii rămânerii în Uniunea Europeană.

În partea din spate a maşinii, a fost reperat un alt abţibild pe care scria: „Nu mă acuza, am votat pentru rămânere (în UE)”.

Bercow s-a apărat şi a spus că maşina aparţine de fapt nevestei sale.

 

Amânare scurtă, lungă sau definitivă

Purtătorul de cuvânt al premierului, James Slack, a anunţat ieri, după o şedinţă de guvern de 90 de minute, că Theresa May le va scrie liderilor UE pentru a solicita o amânare a datei Brexitului, motivul fiind că Marea Britanie a intrat într-o criză politică. „Premierul îi va scrie lui Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, înainte de începerea summit-ului, în legătură cu amânarea”, a declarat Slack. El a refuzat să precizeze cât de lungă va fi extinderea solicitată: „va trebui să aşteptaţi ca scrisoarea să fie dată publicităţii”. Potrivit mai multor surse, citate de BBC, Theresa May va solicita o amânare a Brexitului până pe 30 iunie, cu opţiunea pentru o prelungire ulterioară. În acest caz, nu este clar dacă Marea Britanie va mai organiza sau nu alegerile europarlamentare. Pe de altă parte, un sondaj exclusiv realizat pentru Telegraph arată că britanicii preferă o ieşire din UE fără acord în locul unei amânări, fie ea şi de scurtă durată.

 

Cine fluieră la sfârşit, fluieră mai bine

Aripa Partidului Conservator ERG (European Researcg Group) adeptă a ieşirii din UE fără acord a salutat poziţia lui Bercow, care a aruncat în aer planurile premierului. Unii dintre parlamentarii grupului au fost auziţi în restaurantul Camerei fluierând tema muzicală din filmul „Marea Evadare” al lui John Sturgess, cu Steve McQueen. Fostul ministru David Jones a declarat pentru BBC că decizia lui Bercow a fost „absolut corectă” şi că„a făcut ceea ce trebuia”. Jones a adăugat că poziţia grupului său a rămas neschimbată şi Marea Britanie trebuie să părăsească UE vinerea viitoare, 29 martie, conform înţelegerii. Însă optimismul membrilor ERG pare uşor hazardat. O sursă guvernamentală citată de Daily Mail afirmă că „Speakerul”, care este un critic declarat al Brexitului, a dorit să zădărnicească planul iniţial al Theresei May de a limita amânarea Brexitului cu numai trei luni. „Pare evident că motivul Speakerului a fost să împiedice un vot asupra acordului săptămâna aceasta”, a spus sursa. „Te face să te gândeşti că ceea ce doreşte cu adevărat este o extindere prelungită, pentru ca Parlamentul să preia frâiele procesului şi să impună o formă mai uşoară de Brexit.” Şi sursa a făcut o precizare estenţială: „Oricine crede că aceasta (poziţia lui Bercow – n.r.) face ieşirea fără acord mai probabilă se înşală – dacă ar fi fost aşa, Speakerul nu ar fi făcut-o”.