CCR a admis sesizarea preşedintelui Camerei Deputaţilor referitoare la existenţa unui confl ict juridic de natură constituţională între Ministerul Public, pe de o parte, şi Parlament, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti, pe de altă parte, pe tema protocoalelor de colaborare cu SRI din 2009 şi 2016.

Însă Curtea Constituţională lasă la latitudinea instanţelor şi a parchetelor să stabilească dacă s-a încălcat legea. De asemenea, lasă să se înţeleagă faptul că este vorba doar despre cauzele afl ate în curs de soluţionare, asupra cărora nu s-a luat o decizie defi nitivă. Aşa cum reiese din declaraţiile specialiştilor în Drept, consultaţi de EVZ, în acest moment lipseşte o soluţie legală reparatorie, pentru cei care au fost deja victimele condamnărilor bazate pe protocoalele SRI.

 

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti, precum şi Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi unităţile subordonate vor verifica în cauzele pendinte, în ce măsură s-a produs o încălcare a dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, şi vor dispune măsurile legale corespunzătoare”, susţine CCR.

 

Trebuie reglementată situația dosarelor care s-au soluționat definitiv

EVZ a contactat-o pe avocata Alice Drăghici, pe care a întrebat-o cum trebuie înțeleasă decizia de ieri a CCR. „Nimic altceva decât conținutul ei, că le-a declarat nelegale (n.r. – protocoalele). Deocamdată nu avem un mijloc procedural prin care să atacăm hotărârile definitive, pentru că nu avem în procedura penală nicio o cale de atac care să aibă în vedere o astfel de siuație. În dosarele aflate pe rol, la urmărire penală procurorul urmează să constate dacă anumite acte de urmărire penală, au fost efectuate de organe necompetente și să le înlăture, iar în dosarele de la instanță cam la fel: ce era administrat de SRI să se înlăture și să se judece pe ce a rămas. Nu are foarte mare eficiență practică decizia. Trebuie modificat Codul de procedură penală, nu orice lege, trebuie introdus ceva (n.r. – precum o) contestație în anulare în Codul de procedură penală în care să se reglementeze situația dosarelor care s-au soluționat definitiv. Pentru că în dosarele aflate pe rol oricum interceptările realizate de SRI sunt neconstituționale de doi ani dacă nu mai mult, iar dosarele mai vechi de atât – și care sunt marea majoritate – sunt deja definitive”, a declarat avocata Alice Drăghici pentru EVZ .

Avocata a explicat că, în actuala legislație, termenul depunerii unei contestații în anulare este de doar 30 de zile. „E o minune să te afli în el. Situațiile sunt foarte, foarte puține. Și nici în situațiile astea nu avem cale de atac, nici dacă ești în termenul prevăzut de lege. Calea de atac a fost valorificată în contestație în anulare pentru că fiecare s-au judecat în Complet de 5 judecători, doar că s-a constatat nelegalitatea compunerii completelor”, a mai spus avocata.

 

Necesitatea unei OUG pentru cei care nu mai au căi extraordinare de atac

Avocata Laura Vicol a declarant la rândul ei pentru EVZ că ultima decizie a CCR este o reconfirmare a nelegalității și a neconstituționalității protocoalelor dintre SRI și sistemul judiciar. „Încă o dată Curtea Constituțională a arătat poliția politică din dosarele instrumentate cel puțin în ultimii ani. Toate dosarele au fost judecate în baza unor protocoale secrete, neconstituționale, nelegale, și primul care a avut curaj să vorbească despre acest lucru și să ceară desecretizarea lor – contrar așteptărilor mele – a fost chiar directorul SRI Eduard Helvig.(…) Vai de judecători! De acum încolo, cei care vor trebui să deslușească toate ițele abuzurilor făcute de acești monștri sunt judecătorii. (…) Din aceste dosare sunt ferm convinsă că, odată ajunse pe masa judecătorilor, vom avea soluții-surpriză. În acest moment nu (n.r. – nu avem o cale de atac pentru dosarele definitive) de asta tot spun eu de atâta timp de o Ordonanță de urgență care să dea posibilitatea oamenilor care nu mai au aceste căi extraordinare de atac la dispoziție să aibă cum să beneficieze și ei de o judecată corectă. Adică o Ordonanță de urgență prin care oamenii aceștia ale căror vieți au fost distruse în dosare instrumentate în baza protocoalelor să aibă timpul legal necesar să promoveze o cale de atac”, a spus Laura Vicol.

 

Decizia CCR

„Admite sesizarea şi constată existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parlamentul României, pe de-o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti, pe de altă parte, generat de încheierea între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul Român de Informaţii a Protocolului nr. 00750 din 4 februarie 2009, precum şi de exercitare, în mod necorespunzător, a controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii.Admite sesizarea şi constată existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parlamentul României, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul Român de Informaţii a Protocolului nr. 09472 din 8 decembrie 2016, doar cu privire la dispoziţiile art. 6 alin (1), art & alin (1) şi art, 9, precum şi de exercitarea, în mod necorespunzător, a controlului parlamentar asupra activităţii SRI”, arată CCR.

Încălcarea flagrantă a dreptului la un proces echitabil

Potrivit CCR, Minsterul Public a încălcat supremaţia Constituţiei atunci când a decis semnarea Protocolului nr. 00750 din 4 februarie 2009 şi a Protocolului nr. 09472 din 8 decembrie 2016 cu Serviciul Român de Informaţii, acte care au transformat procurorii în subordonaţii ofiţerilor de informaţii şi care au permis SRI să interfereze în activitatea de urmărire penală. Caracterul secret al protocoalelor dintre Ministerul Public şi SRI şi necomunicarea acestora către instanţele de judecată a condus la desfăşurarea urmăririi penale şi strângerea de probe de către lucrătorii serviciului şi parchete pe baza unor norme/reguli secrete. Astfel, persoanele acuzate au fost puse în imposibilitatea de a invoca, pe durata urmăririi penale sau a desfăşurării proceselor de judecată, excepţiile de nulitate prevăzute de Codul de procedură penală privind modul nelegal de administrare a probelor, dar şi la imposibilitatea instanţelor de a se pronunţa efectiv pe legalitatea acestor probe. În consecinţă, s-a ajuns la încălcarea flagrantă a dreptului la un proces echitabil, articol prevăzut, în Convenţia CEDO şi aspru sancţionat de judecătorii Curţii Europene a Drepturilor Omului.

 

Protocolul din 2009 permitea SRI să cenzureze probe

„Dacă vă uitaţi la protocolul din 2009 art. 34 al. 2, SRI este abilitat să cenzureze probele din dosare, pe baza aprecierii agenţilor Serviciului. Iată că prin semnarea acestor protocoale, şi de aceea cred eu că e un fapt foarte grav, procurorul general a venit să adauge la Codul de procedură penală şi a dat puteri sporite SRI, transformându-l în organ de urmărire penală”, spunea Florin Iordache.