Dacă apucaţi să citiţi acum acest articol înseamnă că NASA n-a anunţat încă sfârşitul lumii în conferinţa de presă-surpriză de aseară, cum era vorba.
Că o fi asteroid, gaură neagră, pitică roşie sau altă arătare diformă din Fraţii Grimm, important e să fim noi sănătoşi şi să ne bucurăm de ea. Asta, în caz că om putea-o vedea, că dacă mai merg lucrurile mult în direcţia în care au luat-o acum, tare mi-e teamă că o să ne rupem cu toţii ţurloaiele de mobilă prin casă. Ce vreau să zic este că m-am dus zilele trecute să cumpăr nişte becuri, deoarece mi s-a epuizat stocul din cele vechi, cu incandescenţă, pe care le cumpărasem în disperare cu sacoşa înainte să le mătrăşească UE mai an, în scopul subversiv şi antieuropean de a continua să consum curent şi să-l plătesc la preţ integral, nesubvenţionat. Am constatat cu oroare că de aici înainte voi fi condamnat la penumbră, deoarece niciunul din noile becuri nu luceşte suficient, în tot cazul nu la fel ca acelea vechi. În plus, sunt uriaşe şi nu stau bine în aplică, trimiţând spre consumator nişte protuberanţe în spirală vag ameninţătoare, suge rând retortele malefice ale Dr. Faustus. Nu ştiu la ce se referă inscripţiile suprarealiste de pe ambalajul lor (11 W ≅ 45 W, 17 W ≅ 60 W etc.), dar dacă sugerează că ar consuma mai puţin curent ca să emită aceeaşi cantitate de lumină ca unul cu incandescenţă, asta este evident o gogoaşă: puse în aceeaşi lustră din tavan, abia-abia reuşesc să facă o lumină gri, dură, neplăcută şi slabă, lăsând umbre în colţurile camerei. Or fi bune pentru cine stă mereu la televizor sau cu ochii în calculator, nu ştiu. Dar pentru cine vrea să citească şi o carte, în atmosferă caldă şi plăcută, pare că sfârşitul lumii a venit deja, fără pitici roşii sau orificii negre căzute din cosmos. Dimineaţa, în baie, când are omul momentele de maximă mizantropie, proiectează feţe cadaverice ca după un atac nuclear. În plus, deşi preţul lor mult mai mare ar trebui să fie compensat prin aceea că vor dura mai mult ca o viaţă de om, la birou am schimbat deja vreo două în ultimul an.
Ca şi atunci când furnizorul de cablu a venit să-mi înlocuiască decodorul - vechi, negru şi mic, care încăpea după televizor, cu unul nou, argintiu, mare, care nu mai încape acolo şi nu poate fi acţionat cu telecomanda decât dacă te ridici în picioare şi faci o fandare la dreapta - are aerul că progresul tehnologic este să treci de la obiecte simple şi funcţionale la unele com plicate şi disfuncţionale. Iar economiile realizate în proces sunt mai mult imaginare decât reale.
Ca în Phoenix, Arizona, unde citeam deunăzi că s-a făcut o analiză a efectelor stingerii luminii de Ora Pământului - ştiţi, aia care s-a introdus de curând şi la noi. Cică primăria a plătit cu 3.000 dolari mai mult pe angajaţii care au trebuit să execute operaţiunile speciale de stingere şi aprindere. De asemenea, din moment ce zeci de activişti au mers să promoveze momentul cu săptămâni înainte, în parte cu maşina, iar în ora de întuneric oamenii au folosit surse alternative mult mai puţin eficiente, precum lanternele pe baterii, este posibil ca Ora Pământului să fi dus de fapt la un consum crescut de resurse neregenerabile.
Zău dacă n-au dreptate cei de la think tankul libertarian Competitive Enterprise Institute, care au propus ca în loc de asta să sărbătorim Ora Bunăstării Umane. Participanţii ar urma să se angajeze în tot felul de activităţi care, la scara istoriei umanităţii, reprezintă nişte realizări unice, recente şi cu adevărat fenomenale: o cină paşnică în familie, un film bun, o plimbare liniştită cu maşina într-un loc frumos sau aţipitul la căldură în propria casă, lângă radiator. Sau, mi-aş permite să adaug, cititul unei reviste la lumina unui bec de 60 W ≅ 60 W, cu un plăcut filament incandescent, nu cu sute de mici descărcări în tub de halogen.
Şi, finis coronat opus, progresul tehnologic sub forma e-government continuă şi el să ne bântuie: întors din târg cu becurile cele noi şi faustiene în braţe, am găsit în poştă o nouă somaţie de la ANAF, semnată de acelaşi onorabil domn Botoagă de pe strada Roma, care iar ne ameninţă cu portăreii. Pasămite, iar apărem cu restanţe la plata impozitelor către stat, deoarece acelaşi stat tot nu reuşeşte să defalce către Sănătate, Pensii etc. sumele plătite de noi în contul unic, pe care tot el l-a creat.
Recomandările noastre
