8 iunie 1930 - ziua care a schimbat destinul României. Ce anume s-a petrecut atunci? Putea avea România altă soartă?

8 iunie 1930 este o dată cheie în istoria României contemporane. Cine a apucat „vremurile regale” își aduce aminte că până în 1940, actuala Piață a Unirii, fosta Piață Știrbei Vodă s-a numit Piața 8 iunie. Evident, a fost numită așa datorită zilei Restaurației, adică a încoronării Regelui Carol al II-lea al României.

8 iunie 1930  - Restaurație, lovitură de stat ori un fel de Marcia su Roma tardiv?

De fapt, așa cum am mai scris aici, data de 8 iunie 1930 este finalul unei activități subversive care începe încă din 1928. În 1926, ca urmare  a Crizei Dinastice, Regele Ferdinand presat de „Vizirul  de la Florica” intransigentul Președinte al Consiliului de Miniștri, Ionel Brătianu acceptă să își excludă fiul din linia succesorală.

Carol, care renunțase la tron, devenise Carol Caraiman și proscris în țara lui. Avea un fiu, pe Mihai, viitorul rege. Calculele din 1926 arătau că Ferdinand și Brătianu visau să controleze situația cel puțin până la majoratul tânărului Mihai sau cel puțin să fie o mică perioadă de Regență, sub al doilea fiu al lui Ferdinand, Prințul Nicolae.

Din păcate, Regența avea să vină prea repede pentru că în intervalul iulie -noiembrie 1927, Ferdinand și Ionel Brătianu se sting, ceea ce face ca Iuliu Maniu, lider al nou creatului în 1926, PNȚ să jubileze. El visa să fie vocea ardeleană extinsă la nivelul „miticilor” de București satirizați de Caragiale. Liberalii vor mai conduce o vreme printr-un frate al lui Brătianul Constantin IC Brătianu și prin Vintilă Brătianu. dar deja Maniu visa să fie Prim-Ministru, ceea ce a și reușit. Brătienii își încetau existența iar cel mai de seamă succesor politic IG Duca nu avea veleitățile lui Brătianu.

Lupeni 1929 și Marea Criză

Iuliu Maniu a încercat în 1928 un miting care să imite Marcia su Roma a lui Mussolini din 1922, dar s-a trezit că minerii de la Petroșani, adunați la Alba Iulia, cer desprinderea Ardealului, bineînțeles montați de agenții sovietici comuniști. Maniu știa că prințul renegat Carol Caraiman urma să vină din Anglia cu un avion.

Totuși, serviciile românești află și Carol e declarat persona non grata în Anglia. Mihail Manoilescu, agent al lui Carol, face și arest fiindcă se considera că submina autoritatea Parlamentului. Vine dezastrul de la Lupeni din 1929, când protestul minerilor este reprimat, apoi începe Marea Criză care va dura până în 1933.

Carol Caraiman a reușit să ajungă pe Aeroportul Băneasa după ora 22 a zilei de 6 iunie 1930. Mai mulți ofițeri, chiar fratele său, Regentul Nicolae îl așteaptă și îl ajută să ajungă la Cotroceni. Maniu crede că poate juca așa cum o făcuse la Viena în 1918 cu Ministrul de Război al defunctei Austro-Ungarii. Totuși, Carol are o zestre de negustor și nu e omul cu care să te tocmești.

Oamenii săi din Parlament deja urmau să voteze în lipsa liberalilor care boicotau deja activitatea parlamentară, anularea actului de renunțare a lui Carol și desființarea Regenței. Carol îi cere lui Maniu care-l putea aresta pentru rebeliune, să intre în Regență. Nicolae era de acord, deci, Maniu cade în plasa pe care și-o țesuse singur. Din păcate, Maniu nu avea spiritul de jucător versat al  lui Brătianu. Era doar un intrigant și un profitor de circumstanță.

8 iunie 1930 - Carol aruncă „bomba”

La 8 iunie 1930, Carol spune franc că vrea să fie Rege și să se desființeze Regența. Maniu, prins pe picior greșit încearcă să se tocmească, dar nu are câștig de cauză. Nimeni nu mai dorea regența iar el amenință cu demisia. Este sfătuit să rămână la cârma guvernului, dar obține temporar faptul ca Duduia Elena Lupescu să nu vină în țară.

Evidemt, Maniu nu se poate opune. Din rege mimor, Mihai devine Mare Voievod de Alba Iulia, un titlu inventat de Carol al II-lea și e trimis la ceea ce se numește „școala palatină”, adică o clasă specială pentru el, formată din copii din toate categoriile sociale. Nu vrea să fie dat pe mâna unor mentori privați așa cum fusese el.

La 8 iunie 1930. clasa politică interbelică aflată la debut și-a arătat limitele. Artizanii Marii Uniri, urmași direcți ai pașoptiștilor muriseră, iar Nicolae Titulescu sau IG Duca erau prea neînvățați cu marile jocuri. Maniu, Vaida-Voevod nu au putut controla cum doreau ei, apar legionarii, comuniștii, apar grevele din 1933, apar șoviniștii lui Octavian Goga, Iorga, AC Cuza.

Ce a urmat după 8 iunie 1930

Democrația română decade, Carol începe să destructureze sistemul politic până în 1938 când dă o lovitură de stat discretă și o constituție autoritară.

Se fac alianțe regionale, ca Mica Antantă în 1921, Înțelegerea Balcanică în 1934, dar se neglijează relațiile cu Franța și Marea Britanie, tratatele fiind din 1926, iar relațiile cu URSS se reiau abia în 1934.

Așadar România Mare, la 12 ani după realizare, adică în 1930, începe să decadă. La 22 de ani, de la Marea Unire, România Mare se prăbușește.

Totul a început în ziua de 8 iunie 1930... O zi pe care încă din 1940, politicienii de la București au vrut să o uite. Dar istoria n-are cum să o uite, fiindcă dacă uiți trecutul, riști să îl repeți....