S-a întâmplat în MARTIE! 7 martie 321 - Împăratul Constantin stabilește că Duminica devine o zi de odihnă
- Evenimentul Istoric
- 19 aprilie 2018, 10:53
De ce stăm acasă duminica? Cum a devenit duminica o zi de odihnă, se întreabă mulți. Răspunsul poate fi găsit undeva departe.
Potrivit surselor istorice ale vremii, în 7 martie 321 a.d., Împăratul Constantin dă un decret pe placul atât al creștinilor, cât și al păgânilor, care a schimbat radical modul în care omenirea a folosit cele șapte zile ale săptămânii.
Alegerea duminicii ca zi de odihnă a fost o mișcare politică excelentă. În mod normal, duminica era o zi lucrătoare, dar mulți creștini din întreg imperiul o tratau deja ca pe o zi de închinare religioasă, cu excepția celor din Roma și Alexandria, care aveau tendința de a prefera ca zi religioasă sâmbăta, Sabatul evreiesc.
A fost la fel de i
Unii istorici presupun că a fost determinant în decizia lui Constantin faptul că aceasta era ziua specială a lui Sol Invictus, Zeul Soarelui, care a devenit un cult oficial din 274 d.Hr. și a avut un ecou deosebit printre clasele superioare senatoriale.
Nu toți creștinii s-au conformat la edictul lui Constantin și chiar și câteva secole mai târziu, unele grupuri de creștini încă preferau sâmbăta ca zi de sărbătoare religioasă.
Ca toți politicienii de succes, împăratul roman Constantin a fost un maestru al ambiguității. Amintit astăzi în cărțile de istorie ca fiind primul împărat creștin, el a fost, de asemenea, asociat cu cultul lui Sol Invictus - zeul Soarelui și patronul soldaților - ba chiar a afișat imagini ale zeului pe monedele sale.
Când, la 7 martie 321, Constantin a emis un edict care a declarat că duminica trebuie să fie ziua de odihnă, el a fost din nou în căutarea unei linii fine între Creștinismul și Păgânismul, între principiul religios și pragmatismul economic.
„În ziua venerabilă a Soarelui”, a ordonat el, „să se odihnească magistrații și oamenii care locuiesc în orașe și să se închidă toate atelierele. În țară, totuși, persoanele angajate în agricultură își pot continua în mod liber și în mod legal activitățile, deoarece se întâmplă adesea ca o altă zi să nu fie potrivită pentru însămânțarea cerealelor sau plantarea viței de vie; ca să nu neglijeze momentul potrivit pentru astfel de lucruri”.
Și iată cum, după 1697 de ani, respectăm edictul lui Constantin.
...(citește mai departe pe evenimentulistoric.evz.ro)