Revista Napoca Universitară împlinește 50 de ani de existență. Povestea revistei a început în martie 1974, sprijinită fiind de un lider important al studenților clujeni de la vremea respectivă, Andrei Marga. Tânărul Marga avea să confirme peste decenii ca ministru de Externe și de Educație, în România post-decembristă.

Revista Napoca Universitară, 50 de ani de la apariție

Inițial proiectul Napoca Universitară a pornit ca o replică pentru mai celebra Echinox. O revistă findată de ilsustrul critic literar Marian Papahagi și Eugen Uricariu. Cel dintâi a trecut la cele veșnice, însă cunoașterea îi este transmisă mai departe prin profesorul Adrian Papahagi.

Primii pași în presa studențească, timizi de atfel, au fost posibili grație ușorului dezgheț politic. La trei ani de la moartea liderului comunist Gh. Ghoerghiu Dej, în decembrie 1968 apare revista trilingvă „Echinox”. Însă, centrul universitar Cluj, singurul care mai este amintit în top 1000 centre univeristare din lume, putea mai mult.

Așa se face că în 1974, apare proiectul Napoca Universitară, o revistă ce s-a vrut a fi replică la „Echinox”. Revista studențească a pornit la drum cu redactorul-șef Tudor Cătineanu, care peste ani avea să ajungă profesor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București.

Un proiect în vremuri tulburi

Mai departe, și-au pus amprenta în Revista Napoca Universitară, Dan Baciu și Soo Istvan (redactori-șefi adjuncți), Augustin Cupșa și Eugen Georgescu (secretari de redacție), Mircea Bele, Cristina Bohaciu, Ioan Gavra, Adriana Iuhas, Iustin Lupu, Antoniu Malczanek, Adrian Moroianu, Dan Ioan Muntiu, Vasile Păcuraru, Monica Ropan, Wilhelm Schmits, Dan Ioan Vâcla, Mihai Zaharia (redactori), Ioan Cuciurcă (prezentare grafică), Alexandru Țintișan (tehnoredactor) și Varga Attila (fotoreporter).

Toate acestea se întâmplau într-o epocă în care cenzura comunistă dictat ce și cum să se scrie. Cine îndrăznea să se abată de la linia decizională a Partidului Stat sfârșea de multe ori în temnițele comuniste.

Pentru a evita opresiunea comunistă, revista Napoca Universtiară și-a setat să devină „un for de dezbatere și atitudine, un cadru de manifestare a libertății și responsabilității studenților noștri, un amfitreatru pentru colocviul generațiilor”.

O altfel de presă

Însă, Napoca Universitară a fost mai degrabă „o altfel de școală de presă”, care aduna mai toți ucenicii de la universitățile și institutele clujene. Și se pare că a reușit. Peste 150 de „napociști” au scris la revista clujeană în perioada 1974-1989. Printre ei, numele grele, nume de poveste.

În timp proiectul a fost dezvolat și astfel au apărut și colaborări cu redacțiile din Capitală. Printre colaboratorii, îi aminitim pe Ana Blandiana, Ion Cristoiu, Octavian Știreanu, Cornel Nistorescusau Ioan Buduca.

Poate printe cele mai mari reușite ale revistei clujene sunt suplimentele „Foile”. De regulă, apăreau la începutul anului sau la evenimentele speciale și reprezentau mai degrabă un „Ghid al Bobocului”.

Lucian Matiș și Călin Nemeș, redactori martiri ai revistei Napoca Universitară

Din echipa revistei au făcut parte și doi „napociști”, care au căzut secerați de gloanțele Revoluției din 1989. Artistul Lucian Matiș și bunul său prieten Călin Nemeș. Odată cu ei s-a stins și revista.

Ultimul colegiu al redacției Napoca Univeristară a fost semnat de Dan Pantea, Liviu Man, Dan Baciu, Simona Secherneş, Cristian Contraș, Lucian Fulea, Sabin Roşca, Ciprian Moga, Ioan Lumperdean, Cristian Ursu, Alin Fumurescu, Tudor Cristea, Tiberiu Nistor, Ilie Papuc, Horea Muntenuş, Simona Gealepu, Mihaela Moişan, Daniel Necşa, Kelemen Hunor, Kiss Botond, potrivit gazetadecluj.ro.

Cu toatea acestea, spiritul „Napoca Universitară”, dăinuie jumătatea de veac mai târziu.