200 de ani de la nașterea lui Karl Marx. Unul din marii lucizi ai omenirii. Gândul de duminică

Germania, mai întîi, și Anglia, mai apoi, au sărbătorit împlinirea a 200 de ani de la nașterea lui Marx.

La Trier, unde s-a născut Karl Marx, în cadrul festivităților, președintele Comisiei Europene Jean Claude Juncker, a adus un elogiu filosofului Karl Marx, ținînd să precizeze că autorul Capitalului, ba chiar și al Manifestului Partidului Comunist, nu e responsabil de crimele comise de regimurile comuniste, regimuri care s-au revendicat (fără ca Marx să fi aprobat asta!) de la învățătura lui Karl Marx.

În România, unde tot intelectualul e de Dreapta, unde nu există un partid de Stînga (PSD e un partid al ciocoilor vopsiți în roșu), unde tînăra generație nu știe nici cine a fost Moise (pe care-l confundă cu cu un baterist care consumă droguri), d-apoi Karl Marx, afirmațiile lui Juncker au stîrnit uimiri revoltate. Cum a-dică ditamai președintele Comisiei Europene nu-l scuipă de Karl Marx, ba chiar îl și laudă?!

Fiind de acord cu teza că autorul Manifestului Partidului Comunist nu e responsabil de crimele comise în numele lui, așa cum nici Isus nu e responsabil de crimele comise de cruciați în numele lui, ca să nu mai spun că așa cum Marx nici măcar n-a profețit NKVD-ul, la fel Isus n-a profețit Inchiziția, mi-aș permite să observ că la 200 de ani de la nașterea lui Marx noi trebuie să sărbătorim pe filosoful Marx și nu pe doctrinarul regimurilor comuniste, deși fie și pentru că învățătura sa a fost revendicată de peste un secol de bătălie politică, în multe locuri victorioasă prin cucerirea puterii, ar trebui să-l privim pe Marx cu deosebit respect. Filosoful Karl Marx e autorul tezei potrivit căreia ideile își au determinarea în economic. Pentru această coborîre a gîndirii pe pămînt din sferele înalte în care le-au plasat filosofii anteriori, Marx poate fi considerat unul din mari lucizi ai omenirii. La aniversarea a 200 de ani de la nașterea sa, reiau aici un text scris înainte de 1989, scris de mine în calitate de eseist și nu de gazetar.

Săptămâna Mare. Când se coc cozonacii și se vopsesc ouăle

1 Mai Muncitoresc! Sărbătoarea, confiscată de Lenin și Stalin

Cele patru mari sporuri ale lucidităţii

Dacă ar fi să-l credem pe S. Freud, de-a lungul timpului, ştiinţa a dat trei mari lovituri egocentrismului uman: descoperirea lui Copernic, evoluţionismul darwinist, descoperirea subconştientului. Două lucruri trebuie precizate în legătură cu cele spuse de fondatorul psihanalizei. Primul: acestor trei momente trebuie să li se adauge un al patrulea: teza marxismului conform căreia ideile, artisticul, îşi au, în ultimă instanţă, determinarea în economic. Că acestea sunt, deci, efecte ale unor cauze mult mai profunde. Al doilea: cele patru mari momente sunt tot atâtea etape în dramaticul drum al dezbărării omului de iluzii, tot atâtea sporuri ale lucidităţii. Descoperirea lui Copernic a înlăturat credinţa naivă că Pământul şi, deci, şi omul s-ar afla în centrul Universului. Evoluţionismul darwinism a relevat că omenirea se trage din atât de dispreţuita maimuţă. Descoperirea subconştientului a atras atenţia unei zone tulburi a fiinţei umane, în care stau lucruri refuzate de conştiinţă. Determinismul economic marxist, fără a fi mecanicist, a dezbărat pe om de iluzia că înaltele zone ale gândirii şi simţirii ar fi un teritoriu în sine, rupt de probleme pământeşti. Întreaga istorie poate fi, deci, privită ca o cale către omul dezamăgit, către bărbăteasca luciditate.