În acest weekend, Recep Tayyip Erdogan l-a atacat de mai multe ori pe Emmanuel Macron, atribuindu-i probleme de sănătate mintală și o ură față de islam.

Afirmaţii care au tensionat şi mai mult relaţiile dintre Paris și Ankara, dar care, mai presus de toate, își propun să servească interesele președintelui turc.

Pentru Dominique Moïsi, geopolitolog, toate aceste atacuri îi permit lui Erdogan să-și consolideze prestanţa internațională, făcând oamenii să uite problemele țării sale.

Tensiunile au continuat să se intensifice în acest weekend între Turcia și Franța.

Sâmbătă, președintele Recep Tayyip Erdogan l-a criticat dur pe omologul francez, recomandându-i "examene de sănătate mintală" în timpul discursului adresat delegaților partidului său Justiție și Dezvoltare (AKP, islamic-conservator). Motivul diatribei sale?

Apărarea caricaturilor lui Mohamed de către Emmanuel Macron și criticile sale la adresa islamismului radical în timpul discursului său de omagiu adus lui Samuel Paty, profesor asasinat în contextul unui atac în Conflans.

Palatul Elysée a reacționat în aceeași seară, calificând cuvintele liderului turc drept „inacceptabile”. O nouă tensionare a situaţiei a avut loc duminică, odată cu revenirea la Paris a ambasadorului francez în Turcia, un eveniment extrem de rar, cu criticile șefului diplomației franceze Jean-Yves Le Drian și ale lui Recep Tayyip Erdogan care persistă și semnează, îndemnând luni la boicotarea produselor franceze.

Pentru Dominique Moïsi, geopolitolog specializat în Orientul Mijlociu la Institutul Montaigne, atacând Franța atât de deschis, Recep Tayyip Erdogan încearcă să preia rolul de lider al lumii musulmane.

Reporter: Care este interesul lui Recep Tayyip Erdogan să-l critice pe Emmanuel Macron atât de deschis?

Dominique Moïsi: Există două motive principale pentru critica sa. În primul rând, motivul intern. Popularitatea lui Recep Tayyip Erdogan și a partidului său este în scădere vertiginoasă în Turcia, iar țara este afectată de criza economică și de sănătate. Amestecul de naționalism și populism din afirmaţiile făcute la adresa lui Emmanuel Macron și, mai pe larg, toate ambițiile sale internaționale, servesc la crearea unei diversiuni pentru opinia publică pentru a face oamenii să uite problemele interne ale țării. La Roma era pâine și circ; astăzi la Ankara e pâine și diatribă. El loveşte în Emmanuel Macron aşa cum împărații romani ofereau oamenilor lupte cu gladiatori.

Dar ar fi greșit să o vedem doar ca pe o diversiune. Recep Tayyip Erdogan vrea să fie văzut, el și Turcia, drept vocea puternică și fermă a Islamului în fața Occidentului. În prezent există o opoziție între Iranul șiit și Turcia sunnită pentru a ocupa această poziție de conducere în lumea musulmană. Într-un moment în care o parte a lumii arabe pare să trădeze cauza palestiniană prin alierea cu Israelul, Turcia are de jucat o carte fundamentalistă. Calea pentru preluarea conducerii nu a părut niciodată atât de liberă și clară. Recep Tayyip Erdogan întărește cărțile neo-otomane într-un joc din care a dispărut chiar și Egiptul, cel care odinioară îi contesta acest loc.

Reporter: De ce vizează în special Franța?

Dominique Moïsi: Dincolo de cele două motive majore menționate mai sus, trebuie să vedem în această vervă şi temperamentul simplu al lui Erdogan însuși, întotdeauna foarte jignitor și brutal în declaraţiile sale. Or el are nevoie de cineva în care să lovească, dar care nu îi poate da prea multe răspunsuri, iar Franța i se pare slăbită, motiv pentru care o atacă în acest moment. El nu o poate face împotriva Statelor Unite, Rusiei și chiar mai puțin a Chinei, ar avea prea multe consecințe și replici. Deci, de ce să nu joace împotriva Franței? Parisul i se pare cel mai mic și cel mai puțin periculos pentru a ataca super-marii.

Reporter: Vrea să apară și în interiorul națiunii turce ca lider religios? Am văzut deja această schimbare cu cazul particular al bisericii Sfânta Sofia, transformată într-o moschee?

Dominique Moïsi: Este evident că joacă și această carte, atât pentru turci, cât și pentru întreaga lume musulmană. El vrea să fie un lider politic, dar și să apară ca un lider religios, ceea ce îi permite de asemenea să-și justifice temperamentul și ambițiile internaționale menționate mai sus. „Vorbesc sus şi tare, am voința de a cuceri, dar o fac în numele islamului și al ambițiilor sale”.

Reporter: Poate Turcia să devină acest lider al lumii musulmane, unde va suferi din cauza contradicțiilor sale, fiind în special membră NATO, și din cauza originilor sale, fiind o țară oficial laică și non-arabă?

Dominique Moïsi: Pentru moment, este clar că discursul lui Recep Tayyip Erdogan prinde în străinătate și în lumea musulmană și funcționează. Nu se poate nega că Erdogan este urmărit în prezent și că afirmaţiile sale au obținut un anumit sprijin din partea altor țări. Cu toate acestea, este legitim să credem că Turcia va avea întotdeauna un fel de plafon de sticlă în acest rol de conducere din cauza contradicțiilor sale. Este dificil pe termen lung să fii atât liderul credincioșilor cât și flancul sudic al NATO.

Interviu realizat de Jean-Loup Delmas

Traducerea: Rodezia Costea, RADOR