În baza unui document istoric atribuit lui Sebastianus Musterus, istoricul şi publicistul Adalbert Szalai susţinea că bourul s-a stins din Ardeal în jurul anului 1400, iar în Moldova cam pe la anul 1460. Nici în restul Europei, bourii nu o duceau mai bine. Creşterea populaţiilor umane, avântul agriculturii, perfecţionarea armelor, au dus cu toate la dispariţia celor mai mari bovide sălbatice de pe Bătrânul Continent.


Dacă bourii din Peninsula Italică au dispărut încă de la începulul Mileniului Întâi, după cum atestă documentele vremii care vorbesc de faptul că romanii trebuiau să importe bouri din colţurile imperiului pentru luptele din Colloseaum, situaţia a continuat să se agraveze de-a lungul timpului. Între secolele 13-14, bourii au dispărut din Germania, Ungaria şi Rusia, pentru a mai supravieţui puţin în voievodatele româneşti şi în regatul polon. De fapt, ultimii bouri au surpavieţuit în Polonia până spre mijlocul secolului 15.

Ultimul bour, o vacă, a murit în Polonia

În anul 1476, mai supravieţuiau doar două mici turme pe domeniile de vânătoare ale regilor polonezi, după ce ducii de Mazovia le donaseră coroanei. La începutul secolului 16, mai exista un singur nucleu de bouri în pădurile de la Wiskitki şi Jaktorow. Documentele vremii ne spun că în anul 1566 mai trăiau doar 24 de bouri în pădurea Jaktorow, pentru ca inspctorii regali să descopere în anul 1602 doar trei tauri şi o vacă de bour.

În anul 1620 a murit şi ultimul taur de bour din lume, pentru ca în anul 1627 să moară şi ultimul exemplar de bour din lume, femela rămasă stingându-se din cauze naturale. Aşa a dispărut de pe scena istoriei unul dintre cele mai magnifice animale care au trăit vreodată. Cauzele au fost multiple, constând în vânătoare fără oprelişti, dezinteres, corupţie, competiţia provocată de vitele domestice, bolile transmise de aceste vite care intrau în contact cu bourii, şi nu în ultimul rând distrugerea habitatului natural.

Genele bourilor sunt pierdute pentru todeauna

În secolul trecut au existat unele încercări de recreere a bourilor, cu precădere prin înmulţiri selective a unor rase vechi de vaci europene precum Maronesa. Cu toate acestea, încercările nu au avut succesul scontat. Genele pure ale bourilor au fost pierdute pentru totdeauna.

Imaginile lor au mai rămas în desenele şi grevurile vechi, scheletele din muzee şi reproducerile fidele pe baza imaginilor pricesare şi reconstruite cu ajutorul programelor performante de calculator. Întâmplător sau nu, ultimul omagiu adus de români animalului care le-a vegheat legendele istorice s-a concretizat în celebra colecţie filatelică intitulată „Capul de Bour”, care se constituie în cea mai scumpă emisie de timbre din toate timpurile a Poştei Române. 

 

 

 

 

Te-ar putea interesa și: