Să spui public că ai organizat alegerile din diaspora pe baza prezenței la urne din 2009 este aberant și o scuză ridicolă. Statul are obligația să fie pregătit și să dispună de resurse pentru a asigura accesul la acest drept fundamental tuturor cetățenilor care, apoi, au libertatea de a alege dacă votează au ba. Mai mult, din 2009 până în prezent numărul românilor a crescut constant, în ciuda unor mici fluctuații care s-au suprapus primilor ani de criză. Din ianuarie 2014, când piața muncii comunitare s-a liberalizat și pentru români, exodul a crescut simțitor, mai ales înspre Marea Britanie și Germania. Toate aceste statistici erau la îndemâna guvernului care le-a ignorat voit, printr-un mecanism bine uns de la București, parte a unui plan cu iz medieval de eliminare a votantului cu discernământ.
Probabil, în lipsa acestei șarade fanariote care a arătat din nou că suntem orientali cu poleială occidentală, rezultatul alegerilor ar fi fost altul. Manevrele de intimidare a votanților din diaspora nu au făcut decât să galvanizeze ambiția și dorința de a schimba regulile jocului după voia lor și nu a sforarilor de partid. Mai mult decât atât, marșul forțat al diasporei prin fața ambasadelor, consulatelor și institutelor culturale a trezit indignarea în cei de acasă. Imposibil ca niciunul dintre noi, cei care am ales să rămânem să ne „clădim” țara departe de mirajul Occidentului, să nu avem în cercul apropiat, rude sau prieteni, un venetic în lumea civilizată (în antiteză cu simulacru de aici) și a cărui umilință în ziua sfântă a civismului să nu ne fi revoltat. Câtă satisfacție însă la finalul zilei în care „căpșunarii” au scris istorie și ne-au băgat pe ușa din dos înapoi în Europa de unde niște ageamii politici ne-au scos în șuturi!
Dar totul s-a terminat! Ce a fost nu va mai fi! Votul de duminică a arătat clar că, de acum înainte, calculele strategilor electorali trec prin filtrul nostru, generația Facebook, cei care manevrăm informația mai abitir decât încropesc ei mașinațiile de partid, noi cei care ne revoltăm înainte ca ei să se bucure și acționăm înainte ca ei să scoată planul B din sertar. Propaganda prin televizor pălește în contextul unui bazin electoral tot mai vlăguit biologic, înlocuit de votantul care știe să cântărească, să discearnă limbuții de făptuitori.
Nu poți să bați cu pumnul în masă la Bruxelles și să te revolți că Spațiul Schengen a rămas o fantasmă pentru România (și între noi fie vorba, va rămâne așa mult și bine de acum înainte câtâ vreme populiștii fac agendele politice în Occident) în ciuda progreselor (tehnice doar), să arăți că duci cu arcanu corupții la tribunal și să trâmbițezi rolul geopolitic pe care România îl joacă mai nou în estul tulbure al Europei, dacă nu ești în stare să îți lași cetățeanu să voteze în tihnă. Nu ești credibil, ești doar glumeț. Europa e ridicată pe principii comune, dacă le încalci pe cele fundamentale, atunci privești de pe margine.
Am încrederea că dezmățul din diaspora și lecția dură dată de românii din Occident, alături de cei de acasă, vor fi piatră de temelie a tot ce se va ridica de acum înainte, în relația cu cetățeanul cu drepturi, nu doar obligații, în România cu năzuințe europene. Potențialul românului emancipat trebuie fructificat, nu îngropat de calcule unilaterale. Semnalul schimbării nu trebuie ignorat pentru că, în caz contrar, dezamăgirea va fi mult mai cruntă și, cine știe, data viitoare revoluția nu va fi doar la urne!
Recomandările noastre
