Editura Evenimentul si Capital

“Vocile imamilor fundamentalişti, în unele moschei, sunt mai ascultate decât cele ale profesorilor din şcolile franceze”. Dramaturgul Matei Vişniec povesteşte pe larg despre presiunea islamistă asupra Charlie Hebdo

Charlie Hebdo – expresie a spiritului critic şi al umorului pus în slujba libertăţii de gândire.
Autor: | | 0 Comentarii | 1626 Vizualizari

“Totul a început de fapt în februarie 2006 când publicaţia franceză a reluat o serie de caricaturi ale profetului Mahomed apărute într-o publicaţie suedeză (Jyllands-Posten)”…

Afirmaţia îi aparţine unuia dintre cei mai cunoscuţi dramaturgi români din străinatate, Matei Visniec, care locuieşte la Paris (din anul 1987) şi lucrează ca jurnalist la Radio France Internationale.

Matei Vişniec face  o amplă “radiografie” a atacului terorist comis la Paris ieri, asupra redacţiei săptămânalului Charlie Hebdo. “Pe data de 7 ianuarie, cu puţin timp înainte de miezul nopţii, am scris rândurile de mai jos pentru RFI (n.r. - pagina  online). Rânduri pe care le împărtăşesc şi cititorilor Evenimentului zilei”. Articolul se numeşte “Suntem toţi Charlie Hebdo. Charlie Hebdo – expresie a spiritului critic şi al umorului pus în slujba libertăţii de gândire” (www.rfi.ro).

Tiraj record

“Atacul terorist comis la Paris pe data de 7 ianuarie a avut ca ţintă un simbol al libertăţii de gîndire dar şi una din valorile spirituale ale civilizaţiei europene: dreptul la insolenţă politică şi la umor ca demers critic. Încă de la naşterea Europei, în cetăţile greceşti şi în teatrele Eladei, râsul a fost o instituţie generatoare de libertate. Această tradiţie europeană este insuportabilă în ochii integriştilor de toate tendinţele şi în special în ochii islamo-fascismului cu care Occidentul riscă să aibă o lungă înfruntare în cursul acestui secol”, scrie Matei Viniec.

“Publicaţie umoristică de stânga, cultivând spiritul critic şi insolenţa în buna tradiţie europeană şi mai ales franceză născută în epoca luminilor, Charlie Hebdo este de multă vreme în vizorul islamiştilor radicali, al integriştilor, precum şi al unor instanţe religioase care consideră ca un blasfem orice aluzie ironică sau abordare umoristică a fenomenului religios. Totul a început de fapt în februarie 2006,  când publicaţia franceză a reluat o serie de caricaturi ale profetului Mahomed apărute într-o publicaţie suedeză (Jyllands-Posten). Numeroase manifestaţii de protest în aproape toate ţările musulmane au creat atunci un climat tensionat. Consiliul francez al cultului musulman a cerut interzicerea respectivului număr din Charlie Hebdo care s-a vândut de fapt într-un tiraj record, iniţial în 160. 000 de exmplare şi apoi s-au mai tras două tiraje totalizînd 400 000 de exemplare.

Polemica în jurul acestor caricaturi a fost intensă. Majoritatea opiniei publice franceze s-a situat însă de partea jurnaliştor şi a desenatorilor de la Charlie Hebdo considerînd că în Franţa există o puternică cultură populară a satirei, şi că nici un domeniu nu poate fi declarat tabu într-o lume care se doreşte liberă, laică şi critică. Totuşi, preşedintele de atunci al Franţei, Jacques Chirac, a condamnat ceea ce el numea "provocări evidente". Numeroşi intelectuali francezi au intervenit în dezbatere subliniind că în nici un caz societatea franceză nu va accepta autocenzura în nici o privinţă, deci nici în materie de islam. 

Numeroase ameninţări

Charlie Hebdo a devenit apoi ţinta a numeroase ameninţări. La începutul lunii noiembrie 2011 redacţia a fost incendiată de o mână criminală care a aruncat în timpul nopţii un cocktail Molotov. Charlie Hebdo a fost supus şi unor atacuri pe Internet. La un moment dat, de exemplu, pe site-ul său a apărut o fotografie a moscheii de la Mecca şi câteva versete ale Coranului.  Pe data de 19 septembrie 2012 a izbucnit o nouă polemică în urma publicării unei noi serii de caricaturi ale profetului Mahomed. Scenariul s-ar reptat cu noi condamnări formulate de diverşi lideri politici şi instanţe religioase, precum Consiliul francez al cultului musulman, dar şi de Consiliul reprezentativ al instituţiilor evreieşti din Franţa. Primul ministru de la acea oră, Jean-Marc Ayrault, a reamintit în declaraţiile sale că "libertatea de expresie constituie unul din principiile fundamentale ale Republicii franceze", dar şi-a arătat în acelaşi timp dezaprobarea faţă de "orice exces".

În cursul istoriei sale recente, publicaţia a fost dată în judecată, chipurile pentru "incitare la ură", de mai multe instanţe religioase musulmane. De fiecare dată justitiţia franceză a considerat, în numele libertăţii de expresie, că nu există nici un motiv pentru condamnarea publicaţiei.

Unul dintre desenatorii ucişi în atentatul de pe 7 ianuarie, Cabu, este autorul unei caricaturi intitulată "Mahomed debordat de integrişti", care nu a rămas "neobservată" la ora apariţiei sale, dimpotrivă, a avut un succes mediatic deosebit. Ceea ce remarca talentatul desenator în caricatura sa reprezintă, din păcate, o realitate tragică. Religia musulmană este luată ca ostatic de integrişti. Iar forţa acestora este atît de puternică încît în lumea arabo-musulmană nu a fost încă posibilă o veritabilă revoluţie culturală, altfel spus separarea puterii divine de cea statală. Nu s-a produs însă nici demistificarea Coranului, sau mai bine spus analiza critică a acestuia. Intelectualilor arabo-musulmani li se reproşează deseori, în Occident, că nu şi-au asumat pînă la capăt această misiune. Încercări au existat, deseori reprimate brutal, unii intelectuali arabo-musulmani plătind chiar cu viaţa aceast demers iar cei mai mulţi cu exilul.

Tribut greu

Toate acestea explică motivul pentru care săptămânalul Charlie Hebdo plăteşte un tribut greu pentru că şi-a asumat denunţarea obscurantismului.

Acest atac intervine însă şi într-un moment special, de ofensivă armată fără precedent a integrismului sunit în Siria şi Irak. Iar Occidentul, precum şi Franţa, sunt puse în situaţia de a recunoaşte că îndoctrinarea jihadistă şi integristă a luat o amploare care depăşeşte capacitatea de reacţie actuală a statelor democratice. Până când vor fi identificaţi asasinii care au operat pe 7 ianuarie precum şi reţelele care i-au ajutat, nu putem decât constata că temerile deseori exprimate de autorităţi, în legătură cu spectrul unor atentate în Franţa şi în Europa, au fost justificate. Franţa este fără îndoială ţara europeană care s-a angajat cel mai mult pe teren, din punct de vedere militar, în nordul Africii, în Sahel precum şi în Orientul Apropiat în lupta împotriva jihadismului, a Al Qaidei şi a terorismului. Prin atentatul comis împotriva publicaţiei Charlie Hebdo este de fapt lovită Franţa.

Sursele îndoctrinării jihadiste

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Internaţional

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate