Festivalul Internațional de Nai „Gheorghe Zamfir” s-a încheiat aseară. Patru zile în care naiul a fost rege.
Festivalul a fost un succes. Spectatorii i-au mulțumit maestrului Gheorghe Zamfir pentru aceste clipe de Rai, maestrul le-a mulțumit invitaților săi, muzicieni de renume, pentru că au adus bucurie găeștenilor și tuturor celor care au avut inspirația să-și petreacă acest îcneput de toamnă în localitatea natală a celui care a înnobilat naiul.
Înainte de a fi cel mai mare naist al lumii, Gheorghe Zamfir și-a „construit” ființa creativă urmărind, observând, ascultând natura din Găești.
La Găești am întâlnit o prietenă de-o viață a maestrului Gheoghe Zamfir: doamna Maria Constantinescu. Până anul trecut, la toate evenimentele organizate de Gheorghe Zamfir, doamna Maria mergea înpreună cu soțul său Marin Constantinescu. Acum a venit singură, pentru că soțul său s-a stins. Dar amintirile nu se vor stinge. Doamna Maria, fostă profesoară de Limba Română și de Limba Franceză, a venit pentru că nu a putut rata un asemenea moment. „Soțul meu, Marin Constantinescu, în copilărie a fost foarte bun prietenc u Gheorghe Zamfir și cu fratele său mai mare. De fapt, aceștia doi mai mari îl luau și pe el pe unde mergeau ei. Numai căa ve aun comportament cumva altfel. Dacă se duceau să se scalde, de exemplu, actualul maestru rămânea ore în șir ascultând și privind natura. Ei se uitau la el, nu îl înțeleageau atunci. Abia mai târziu au înțeles ce se întâmpla cu acel copil”, spune zâmbind doamna Maria.
Îl admiră foarte mult pe celebrul naist. „M-am chinuit mult aici până am reușit să-l fac cetățean de onoare al Găeștiului,. S eopuneau ceilalți consilieri. Asta pentru că strigase împotriva lui Ion Iliescu în Piața Universității. Nu înțeleg de ce nu l-au iubit românii de la început, de la întoarcerea sa!? De altfel, primul cocnert de după 1989, Gheorghe Zamfir l-a ținut la Chișinău, nu în România! Acolo este foarte iubit”, concluzionează doamna Maria.
Are multe amintiri. Ar putea să vorbească ore în șir, dar ochii i s-au umplut de lacrimi, de dorul soțului său. Ne lasă să plecăm după ce ne mai spune o întâmplare. „Tot când era copil, pe aici, Gheorghe Zamfir mai avea un obciei. Știți că la noi sunt mulți romi, încă de pe vremea lui Vlad Țepeș au fost aduși aici. Oameni deosebiți, să știți! Erau și mulți lăutari. Și aici, în apropierea conacului Olănescu, era o cârciumă unde mergeau oamenii din localitate. La cârciuma aceasta cântau lăutarii. Iar Gheorghe Zamfir, copilul, se ducea la cârciumă, se ascundea sub mese și asculta muzica lăutarilor. Tare mult îi plăcea!”, râde amintirii momentelor când soțul său îi povestea năzbâtiile micului Gheorghe Zamfir.
Ca și acum, și atunci, Gheorghe Zamfir nu putea trăi fără muzică.
Recomandările noastre
