Ambasada Marii Britanii și Expert Forum au organizat o conferință cu tema „Cât recuperăm din bunurile provenite din infracțiuni” la care au participat mai mulți judecători și oficiali din cadrul ministerului Justiției și din cadrul ANAF.

Concluzia întâlnirii a fost aceea că România are o practică săracă în cazul recuperării prejudiciilor dispuse de judecători, doar în câteva dosare fiind dispuse confiscări extinse. În plus, recuperarea prejudiciilor din dosare se dovedește extrem de greu de realizat, în prezent, sumele care intră în bugetul de stat fiind undeva între 5 și 8 % din cele dispuse de judecători.

Condiții pentru confiscarea extinsă

Daniel Morar, fost șef al DNA și membru al curții Constituționale a explicat condițiile în care poate opera confiscarea extinsă. El a arătat că  judecătorii constituționali au căzut de acord asupra faptului că există două categorii de drepturi fundamentale: absolute și relative. Dreptul la proprietate nu este absolut, de aici rezultă că acțiunea judecătorilor de confiscare extinsă nu intră în contradicție cu prevederile Constituției care prevăd caracterul licit al dobândirii bunurilor.

Noi dosare de confiscare extinsă

Judecătoarea Anca Alexandrescu de la ÎCCJ a precizat că la nivelul instanței supreme au existat trei cauze penale, dar care nu au fost publicate și că urmează și alte dosare în care se va pune și problema confiscării extinse.

Din partea DNA a luat cuvântul procurorul Marius Bulancea, consilierul laurei Kovesi. El a precizat că statele nu sunt eficiente în recuperarea banilor care provin din infracțiuni și că în 2014, DNA a pus sechestru asigurator pe bunuri și conturi în valaore de 150 milioane de euro. Bulancea a mai spus că averile infractorilor versați nu sunt în țară, ci în conturile unor bănci străine sau sunt trecute pe numele unor companii offshore. „foarte multe bunuri sunt în străinătate. O comisie rogatorie durează între 6 și 12 luni, pe când suspecții au posibilitatea de a transfera banii dintr-un cont în altul în 10 minute”, a completat procurorul.

Lege ignorată

Cornel Călinescu, directorul Oficiului Național de Prevenire a Criminalității și Cooperare pentru Recuperarea creanțelor a arătat că „în 2009 subiectul recuperării creranțelor nu exista deoarece nu se impuneau de către judecători nicio măsură recuperatorie a prejudicului. Din 2012, Parchetul General a cerut performanță pe acest subiect și lucrurile au început să se miște”, a arătat Călinescu.

Muțenia de la ANAF

Reprezentantu ANAF, Raluca Drăgan, s-a rezumat a explica faptul că „în multe cazuri ANAF-ul, ca parte, a fost în imposibilitate de a executa și de a aduce bani la buget deoarece majoritatea inculpatilor nu mai deținea bunuri pe numele lor” și că instituția din care face parte susține confiscarea extinsă. Drăgan nu a avut nicio explicație pentru ascunderea în spatele secretului fiscal în cazul anumitor informații de interes public solicitate de reprezentanții mass- media.

Rezultate modeste

În cadrul dezbaterilor s-a expus ideea că lipsa eforturilor din partea ANAF a făcut ca rata de punere în executare este una scăzută, în jur de 5-8%. O propunere a fost ca sumele confiscate din dispoziții ale judceătorilor să fie virate într-un cont separat, pentru o mai bună evidență a încasărilor. Mai mult, Laura Ștefan, expert anticorupție în cadrul Expert Forum, consideră ca ar fi necesară o instituție nouă care să se ocupe exclusiv de valorificarea și administrare în timp util a bunurilor confiscate.