Pe 19 noiembrie 1979 din Depoul Ciurel a plecat în staţia Semănătoarea primul tren de metrou care, de la peron a primit primii călători ai metroului. Până la data de 19 decembrie 1979, când s-a tăiat oficial panglica de începere a exploatării metroului, metroul a functionat cu calatori fiind singurul metrou care in perioada de probe a functionat cu calatori.

Pentru satisfacerea cererii de transport un comun în municipiul Bucuresti, inca din anul 1970 s-au prevazut trasee majore de suprafata care sa preia fluxurile de călători, însa acestea nu ofereau solutii corespunzatoare si conditii prevazute de confort. Ca urmare, s-a impus introducerea sistemului de transport cu metroul, solutie optima atat pentru descongestionarea traficului de suprafata, cat si pentru transportul calatorilor in conditii de confort, siguranta si rapiditate sporita. In urma studiilor preliminare efectuate in perioada 1972 – 1975, au început simultan proiectarea si constructia metroului.    

La 15 februarie 1972 – se hotaraste instituirea unei comisii care sa elaboreze propuneri concrete privind realizarea metroului.

La 25 noiembrie 1974 - se hotaraste declansarea lucrarilor premergatoare: studii, analize, proiecte.

În februarie 1975 – se înfiinţeaza Intreprinderea Metroul Bucuresti care avea rolul de constructor al intregii retele de transport. Dupa aceasta data incepe construirea tunelurilor si începe proiectarea trenurilor.    Metroul – ca si orice alta constructie a presupus si presupune existenta mai mult sau mai putin îndelungata a santierului si datorita conditiilor mai putin confortabile “oferite” celor din zona lui de influentă sau aflati in trecere pe langă el, santierul ca atare nu a fost si nu este privit in general cu prea multa simpatie.

"Primul tarus" al santierului – cum se exprima constructorii – a fost batut la 20 septembrie 1975. După acest eveniment aveau să treaca ceva mai mult de patru ani de santier si Bucurestiul intra in categoria primelor, la vremea aceea, vreo 60 metrouri in lume, sigur stiindu-se că in 1974 Praga devenea al 50-lea oraa cu metrou in functiune. Ritmul de constructie in aceasta prima etapa a fost de 2 km pe an, ceea ce in mod absolut nu inseamna prea mult, dar faţa de o lucrare în premiera pe ţara, constituia un ritm bun. In scurt timp ritmul de constructie avea sa se dubleze, pastrandu-se acelasi pana la incheierea lucrarilor si la ultima magistrala. In continuare metroul s-a realizat intr-un ritm de 4 km pe an, mult mai bun decat media inregistrata pe glob, doar metroul din Capitala Mexicului a adus un ritm superior, de 5,5 km pe an.

Executia statiilor de metrou in incinta de pereti mulati cu capac, se bazeaza pe ideea utilizarii pe perioada executiei planseului de acoperis al statiei, ca element de sprijinire a incintei de pereti mulati. In aceasta idee, acoperisul statiei se pretoarna inainte de realizarea celorlalte elemente de structura rezemand pe pamant, pe capetele peretilor mulati si pe stalpii metalici lansati in transee forate la adancime.

Construirea de tuneluri in subteran, cu ajutorul scutului, i-a preocupat pe proiectanti din primele zile ale existentei Intreprinderii Metroul Bucuresti. Aceasta solutie nu se putea definitiva până nu se creau toate elementele ei componente: utilajul de avans şi montaj al bolţarilor prefabricaţi – scutul – producţia de bolţari ş.a.m.d. Trebuia optat pentru un tip de scut care se putea produce repede în ţară şi să fie în măsură să ţină frontul stratificaţiei, care urma să fie străbătută fiind în bună parte nisipoasă, iar instalaţiile edilitare subtraversate, multe din ele, sensibile la tasări. S-a ales tipul de scut semisecurizat, cu front deschis, dar tacţionat cu sutare şi orizontale care rup taluzul de cădere a nisipului. Scuturile pentru tunelurile de metrou au fost proiectate de I.P.C.F pe baza temei elaborate de Întreprinderea Metroul Bucureşti şi au fost executate la Întreprinderea 23 August Bucureşti.

În anul 1977 a fost înfiinţată “Întreprinderea de Exploatare a Metroului” (I.E.M.B.) în subordinea Ministerului Transporturilor – Departamentul Căilor Ferate, iar la data de 16 noiembrie 1979 a fost pus în funcţie primul tronson de metrou. Prin HG nr. 686/1991 I.E.M.B. se transformă in “Întreprinderea de Exploatare a Metroului Bucureşti, METROREX”, sub autoritatea Ministerului Transporturilor, având ca obiect de activitate principal “transportul de persoane cu metroul pe reţeaua de căi ferate subterane şi supraterane, în condiţii de siguranţă a circulaţiei, pentru satisfacerea interesului public, social şi de apărare civilă”. Totodată, prin HG nr. 266/1993 s-a recunoscut metroului “caracterul de monopol natural şi strategic”.

În baza hotărârii nr. 482/24.06.1999 publicată în Monitorul Oficial 293/1999 se schimbă denumirea societăţii în “Societatea Comercială de Transport cu Metroul Bucureşti – METROREX S.A.” Exploatarea, întreţinerea curentă şi reparaţiile infrastructurii şi materialului rulant se efectuează de regulă cu personal angajat al societăţii, distribuit în subunităţi de bază, după cum urmează: electroenergetică, electromecanică, semnalzare bloc comandă, automatizări şi telecomunicaţii, linii-tunele, administrare staţii, comercial, depouri şi uzina de reparaţii. Sistemul de transport cu metroul este monitorizat şi coordonat permanent de un dispecerat central, care subordonează la rândul lui alte cinci dispecerate de ramură.

Metroul bucureştean are deja o configuraţie impunătoare care-l aşează printre cele mai moderne şi mai eficiente mijloace de transport urban. Construcţia lui continuă şi insuşi acest fapt confirmă încă o dată că Bucureştiul simte o nevoie acută de metrou.

La data de 19 noiembrie 1979 primul tronson al magistralei I, în lungime de 8,1 Km cu şase staţii, pe distanţa Semănătoarea – Timpuri Noi era dat în exploatare, în beneficiul călătorilor. Cele şase staţii sunt : - Semănătoarea - Grozăveşti - Eroilor - Izvor - Piaţa Unirii - Timpuri Noi

Pe 19 noiembrie 1979 din Depoul Ciurel a plecat în staţia Semănătoarea primul tren de metrou care, de la peron a primit primii călători ai metroului. Până la data de 19 decembrie 1979, când s-a tăiat oficial panglica de începere a exploatării metroului, metroul a functionat cu calatori fiind singurul metrou care in perioada de probe a functionat cu calatori.

În decembrie 1984 se dă în exploatare porţiunea dintre Semănătoarea şi Crângaşi (o staţie).    Cu această ocazie se face legătura între cartierul Giuleşti – centrul Bucureştiului – Platforma industrială 23 August – Platforma industrială Militari (Industriilor). În tot acest timp se lucra intens şi la construirea magistralei II, magistrală care urma să lege partea de nord a Bucureştiului cu partea de sud.

În ianuarie 1986 se dă în exploatare tronsonul I din magistrala II compus din 8 staţii: - Piaţa Unirii II - Tineretului - Pieptănari ("Eroii Revolutie") - Ctin. Brâncoveanu - Pţa. Sudului - Apărătorii Patriei - I M G B ("Dimitrie Leonida") - Depoul IMGB("Berceni")    Cu această ocazie se uneşte a treia mare zonă industrială, IMGB, cu centrul capitalei şi astfel cine merge cu metroul, poate ajunge din centru (Pţa. Unirii) până la platforma industrială 23 August sau platforma industrială IMGB sau platforma industrială Militari (Industriilor) sau până în cartierul Giuleşti (Crângaşi).

În octombrie 1987 se dă în exploatare tronsonul II (Piaţa Unirii II – Pipera) din magistrala II compus din şase staţii: - Universitate - Pţa. Romană - Pţa. Victoriei - Aviatorilor - Aurel Vlaicu - Pipera    Acest tronson trebuia dat în exploatare cu călători cu câteva luni mai devreme dar au existat întârzieri faţă de planificări.

În decembrie 1987* se dă în exploatare încă o staţie după staţia Crângaşi şi anume Gara de Nord , efectuându-se astfel legarea zonelor industriale cu Gara C.F.R.

În luna august 1989 se dă în folosinţă magistrala III care face legătura între staţia Gara de Nord şi staţia Dristor 2 având şase staţii: - Pţa. Victoriei 1 - Stefan Cel Mare - Obor - Pţa. Iancului - Pţa. Muncii - Dristor 2    Cu această ocazie se închide inelul de metrou care încorporează centrul capitalei.

În anul 1990* se schimbă numele a două staţii: - Leontin Sălăjan devine Nicolae Grigorescu - Pieptănari devine Eroii Revoluţiei.

În mai 1991 se dă în exploatare staţia Antilopa şi segmentul dintre Republica şi Antilopa.

La sfârşitul anului 1992 se dă în exploatare staţia Basarab 1 construită între staţia Crângaşi şi staţia Gara de Nord. Această staţie va cuprinde în viitor şi staţia Basarab 2, staţie care va deservi Magistrala IV.    Staţia este comună pentru călători dar, are linii separate care deservesc cele două magistrale I şi IV.    După 1990, având în vedere că distanţa dintre staţiile Armata Poporului ("Lujerului") şi staţia Păcii era de circa 2,5 Km şi că, cartierul Militari, zona Piaţa Gorjului (zonă foarte aglomerată) era la mijlocul acestei distanţe, se ia hotărârea ca la Pţa. Gorjului să se construiască o nouă staţie. Lucrările au fost foarte anevoioase mai ales că trenurile trebuiau să circule.    În aceste condiţii s-a hotărât ca staţia să se construiască şi să se dea în exploatare împărţită în jumatate. Astfel, această staţie a fost dată în exploatare în două etape în anii 1994 şi 1998.    În anul 1994 s-a dat în exploatare jumătatea de staţie care desemna direcţia de mers dinspre Armata Poporului ("Lujerului") spre Păcii iar în 1998 s-a dat şi cealaltă jumătate de staţie. Pe data de 1 Martie 2000 se da in exploatare magistrala IV de metrou avand 4 statii:- Gara de Nord II - Basarab II - Griviţa - 1 Mai Pe data de 19 Noiembrie 2008 se da in exploatare tronsonul de prelungire al Magistralei III dintre Nicolae Grigorescu şi Linia de Centură avand ca staţii: - Nicolae Grigorescu II - 1 Decembrie 1818 - Policolor (actuala "Nicolae Teclu") - Linia de Centură (actuala "Anghel Saligny") Pe data de 01 Iulie 2011 se da in exploatare tronsonul de prelungire al Magistralei IV dintre Jiului si Parc Bazilescu avand ca statii : - Jiului - Parc Bazilescu