Relațiile României cu Republica Moldova se desfășoară în contextual ciudat al relațiilor de familie între doi frați. Se iubesc, se ajută, dar se și hârjonesc.
României i se reproșează, în același timp, și că se implică, și că nu se implică suficient la Chișinău, toate relele fiind exportate către București, dar și toate așteptările. Pe de altă parte, avem un joc celebru al Republicii Moldova care vrea mai mult ajutor dar, dacă s-ar putea, mai puțină implicare în modul în care e gestionat ajutorul, eventual către buzunarul unor potentați. Și chiar dacă toți dau vina pe Igor Dodon, exigența ca Chișinăul oficial, rezonabil, cel declarant pro-european, să ia apărarea României nu este una exagerată.
Bucureștiul reproșează imaginea publică, debalansarea relației și lipsa de respect și gratitudine pentru ajutor, ba chiar reacții nepotrivite. Și e foarte greu să explici contribuabilului român că trebuie să sprijine frații din Republica Moldova, dar să suporte lipsa de respect și de recunoștiință a unora din decidenții de la Chișinău. Aici există și exagerări în dreapta Prutului în așteptări, dar și pe anumite dimensiuni ale clasei politice mult mai exigente.
În Republica Moldova, prin venirea lui Igor Dodon la Preşedinţie avem, în spaţiul public, o reacţie extrem de vocală, o reacţie foarte dură, la adresa României și a tot ceea ce reprezintă identitate românească, mergând până la efecte de tipul discriminării celor ce se autoidentifică drept români în Republica Moldova. De altfel, atacurile la adresa României, a identităţii româneşti, a românilor, a tuturor elementelor identitare au crescut pe fondul acestei prezenţe vocale, virulente antiromâneşti, în primul rând a lui Igor Dodon.
Din punctul de vedere al statului Republica Moldova, al decidenţilor pe fiecare dintre feliile în discuţie, nu putem să vorbim despre o îndepărtăre a Republicii Moldova de România, în primul rând prin dependenţa de natură financiară. România a livrat fonduri nerambursabile de 100 mln euro, și e vorba despre a doua sumă de această factură, ajutor nerambusrabil. Apoi a acordat un împrumut cu dobânda proprie, de 100 de milioane de euro. România are o anumită implicaţie determinantă, inclusiv financiar, în reformele din fiecare domeniu în parte din Republica Moldova. Dincolo de privatizările care sunt aşteptate – două reţele de distribuţie cu Transgazul care, de fapt, nu este altceva decât gazoductul care va pleca de la Ungheni la Chişinău şi care a fost privatizat tot cu Romania - există și alte categorii de investiţii în derulare.
Nu trebuie uitat că, prin împrumutul pe care l-a acordat la Chișinău, dar și prin acțiuni diplomatice și de susținere concretă, România a deblocat şi finanţările FMI pentru Republica Moldova şi cele de la Uniunea Europeană. O eventuală ruptură sau retragere a României ar crea dificultăţi majore Republicii Moldova. Dar există acolo şi un sentiment românofob, pe care-l imprimă în spaţiul public cu precădere agenţii proruşi, războiul informațional rus şi Igor Dodon, dar şi alte categorii, inclusiv din Opoziţie, nu doar de la Puterea asumat proeuropeană. Însă, în egală măsură, vedem că la nivelul osaturii şi a infrastructurii relaţiilor bilaterale există o creştere. De aceea, este greu de acceptat la București că există zone în care investiţiile româneşti au fost blocate să intre în Republica Moldova. Avem cazul clasic, cu Banca Transilvania, care a reuşit să intre acolo tot printr-o privatizare, cu Victoria Bank, dar pe de altă parte avem firma Dedeman, care n-a mai reuşit să intre pe piaţa de acolo, din cauza unui vot negativ dat în Consiliul Local al municipiului Chişinău. Şi mai sunt şi alte cazuri, în care s-au încercat investiţii, blocate însă pe diferite motive, în special de natură tehnică. Avem, deci, sumumul acesta de relații, cu lumini și umbre, însă, vorbind obiectiv, vedem totuşi o creştere, în ultima perioadă, a acestei relaţii.
Urmează alegeri generale în Republica Moldova şi pot apărea probleme în cazul unei modificări substanţiale a situaţiei majorităţii sau unei dificultăţi de a forma o majoritate pro-europeană. Să nu uităm că la Chişinău avem două componente europene: una la guvernare, alta în opoziţie. Care sunt relativ nemiscibile, în opoziţie puternică una cu alta. Într-o asemenea perspectivă, evident, se creează dificultăţi majore, chiar după împlinirea Centenarului. Vom vedea când vor fi stabilite aceste alegeri, vom vedea rezultatele şi mai ales negocierile care vor duce la o formă sau alta. Nu trebuie uitat că 2018 este anul Centenarului, alegerile sunt la sfârşit de an, iar în primul semestru din 2019 România va deţine preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, care dă, de asemenea, un instrument în plus în ceea ce priveşte situaţia din Republica Moldova. Deci, cam aşa ar arăta complexitatea subiectului Republica Moldova pentru România. Nu este simplu, sunt modificări şi tangaje mai ales în spaţiul public, motiv pentru care, evident, Republica Moldova și evoluțiile concrete de aici stârnesc preocupări şi reacţii diverse, inclusiv în România, în raport cu aceste evoluţii 2018.
Recomandările noastre
