Zilele Filmului Rus s-au deschis la Cinema Studio cu proiecția peliculei-legendă „Moscova nu crede în lacrimi” de Vladimir Menșov, în prezența regizorului și a soției acestuia, actrița Vera Alentova.
Vladimir Valentinovici Menșov s-a născut pe 17 septembrie 1939 la Baku. A studiat actoria și regia, dar cel mai cunoscut dintre filmele sale este „Moscova nu crede în lacrimi”, care a primit Premiul Oscar în 1981 pentru cel mai bun film străin. Actrița Vera Alentova, care a jucat rolul principal în film, este soția lui și împreună au o fiică, Iulia Menșova. Evenimentul Zilei a stat de vorbă cu regizorul și soția acestuia.
Am întrebat ce a simțit în clipa în care a aflat că filmul său a primit Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin și Vladimir Menșov a zâmbit larg. „A fost o situație amuzantă, pentru că ceremonia Oscarurilor a avut loc pe 31 martie 1981. Drăguț a fost că seara de 31 martie la Los Angeles era dimineață de 1 aprilie la Moscova. Era deci Ziua Păcălelilor. Cei care m-au felicitat au făcut acest lucru cu prudență, pentru că nu le venea să creadă. Mulți au considerat că este o glumă bine pusă la punct. Numai seara, pe 1, când s-a dat informația la televizor, toată lumea a crezut că era adevărat. A fost o bucurie, o mare bucurie. Abia după câțiva ani am înțeles ce este de fapt un Oscar”, spune regizorul. Un fel de Premiu Nobel pentru literatură, pentru că la vremea aceea, Rusia era încadrată într-un alt sistem de valori și, din punctul acesta de vedere, mult mai importante erau premiile care se câștigau în țară, premiile 
de stat sau premiile de la festivalurile de film europene cum erau cele de la Cannes și Veneția. A încercat mai multe actrițe pentru acest rol, adică a fost un casting, a fost o luptă dreaptă. „Bineînțeles, eu într- un fel mă gândeam la Vera Alentova ca să facă acel rol. Noi eram căsătoriți demult, dar vă asigur că a fost alegerea unui regizor”, afirmă Menșov.
Vera Alentova, soția regizorului, spune că „la început, scenariul a fost în multe privințe altul. A fost esențial rescris de către Vladimir Valentinovici. Ceea ce a fost la început, mie nu mi-a plăcut. A fost cu totul altceva după ce a fost transcris scenariul. L-am înțeles și am hotărât să purcedem la luptă”.
Cuvântul-cheie la filmări a fost prietenia, dar și o muncă epuizantă, cu mulți nervi. La acest film a invitat foarte mulți actori tineri, în afară de megastarul Aleksei Batalov, restul erau necunoscuți. E foarte complicat să faci un film bun și să-i dai rezonanță astfel. Vera Alentova a ținut să sublinieze că există două tipuri de regizori. „Regizori ai actorilor, care îi iubesc, care lucrează cu aceștia, care îi răsfață. Și alții care sunt regizori de la minte, nu de la suflet, care se ocupă doar de chestiuni tehnice. Menșov este un regizor al actorilor. Un regizor care are responsabilitatea unui asemenea film devine nervos, iar eu, fiind soția lui, eram cea care trebuia să facă față acestor nervi. Când cineva vedea că Menșov începe să se enerveze mă lua și mă ascundea undeva, departe de el, ca să nu mă vadă și să nu-și verse nervii pe mine. Mă apărau într-un fel”, afirmă Alentova. Pentru regizorul Menșov cele mai frumoase au fost acele scene în care actorii se adunau laolaltă. „Îmi plăcea să văd cât de bine cooperează actorii între ei, cât de bine se înțeleg”.
Recomandările noastre
