S-au împlint, astăzi, 150 de ani de la naşterea regelui Ferdinand I. Acesta a văzut lumina zilei la 24 august 1865 la Sigmaringen.

Ferdinand a primit primele instrucţiuni în familie, de la profesorul Gröbels, apoi a urmat gimnaziul din Düsseldorf, şcoala militară din Kassel, după care, în 1887 tânărul prinţ a devenit student al universităţilor din Tübingen şi Lipsca.

Cum era prinţul, care avea să devină regele României? Ne-a spus istoricul Ştefania Ciubotaru, muzeograf la Muzeul naţional Cotroceni.  „Din vremea tinereţii sale există o descriere a prinţului, făcută de cineva care i-a fost foarte apropiat: «ca tânăr, se poate spune că însuşirea caracteristică a prinţului Ferdinand era o extremă modestie, amestecată cu o timiditate aproape chinuitoare. Educaţia lui fusese completă, urmată cu îngrijire după cerinţele unui viitor şef de stat, dar nimeni nu şi-a dat seama vreodată de cât ştie tânărul. Nici acasă nu-i plăcea să se afirme faţă de fraţii lui. Foarte curtenitor şi politicos, se ferea totdeauna a jigni sentimentele cuiva şi ceda terenul chiar când cunoştea mai bine subiectul în discuţie decât cei cu care discuta. Îi plăcea singurătatea, natura şi arta. Disciplina cea mai absolută fusese principala  linie a educaţiei sale şi un simţ de datorie care i-a rămas toată viaţa, ajutându-l să biruie sentimentele lui personale, neîngăduindu-i vreodată să se pună la mijloc între dânsul şi ce trebuia să facă. Blând, fără egoism, cei ce-l cunoşteau adânc îl iubeau».“

Căsătoria cu  principesa Maria

La 14 martie 1889 prinţul Ferdinand (în lipsa unui moştenitor direct al regelui Carol I) a fost declarat membru de drept al Senatului României, iar la 18 martie 1889 „moştenitor prezumptiv al Coroanei“ cu titlul de Alteţă Regală Principe al României. La 16 martie 1890 principele Ferdinand a fost ales membru onorific al Academiei Române.

La 29 decembrie 1892/10 ianuarie 1893, principele Ferdinand s-a căsătorit cu principesa Maria de Edinburgh şi Saxa Coburg-Gotha, nepoată a reginei Victoria a Marii Britanii şi a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei. „Au avut împreună şase copii, primul născut şi moştenitorul tronului - principele Carol, venind pe lume imediat după căsătoria părinţilor săi, la 16 octombrie 1893. Au urmat apoi principesa Elisabeta (1894), principesa Marioara (Mignon, 1900), principele Nicolae (1903), principesa Ileana (1909) şi principele Mircea (1913), acesta din urmă murind însă la vârsta de trei ani (1916), din cauza febrei tifoide”, ne spune mai departe povestea istoricul.

Jurământul Regelui

Colanul si placa Ordinului Ferdinand 1929. Muzeul Militar  National foto Adrian Simionescu

„După moartea regelui Carol I la 28 septembrie 1914, principele moştenitor Ferdinand s-a prezentat în faţa Parlamentului, pentru a depune jurământul în calitate de rege al României. Cu acest prilej, regele a declarat că va fi „un bun român“ şi că nu se va opune intereselor naţionale româneşti. Principele Ferdinand a devenit rege într-o perioadă tensionată, generată de confruntarea între tabăra filoantantistă şi cea germanofilă, în problema intrării României în Primul Război Mondial. În cadrul istoricului Consiliu de Coroană ţinut la Palatul Cotroceni în ziua de 14 august 1916, la care au participat regele Ferdinand I, prinţul moştenitor Carol, membrii guvernului (Ion I.C.Brătianu, Al. Constantinescu, Vintilă Brătianu, I.G. Duca) şi şefii partidelor de opoziţie (N.Filipescu, Tache Ionescu, Al. Marghiloman), s-a luat hotărârea ieşirii României din starea de neutralitate şi participarea la război alături de Antantă (Marea Britanie, Franţa şi Rusia), pentru realizarea unităţii naţionale”, ne reaminteşte istoricul Ştefania Dinu.

„În acele momente grele, regina Maria a fost alături de regele Ferdinand, sprijinindu-l în decizia pe care o luase. (...) Hotărârea regelui de a scoate ţara din această stare, şi de a intra în război de partea Antantei, a făcut-o să declare la ieşirea regelui din sala de consiliu: „Domnilor, nimeni dintre dumneavoastră nu îşi dă atât de bine seama ca mine, cât îl costă pe el aceasta. Sunt mândră de el, şi la fel trebuie să fie şi România“.

La 18 noiembrie/1 decembrie 1918, în ziua Marii Uniri, suveranii României au sosit la Bucureşti.  Iar în octombrie 1922 Ferdinand şi Maria au fost încoronaţi la Alba Iulia.

Ferdinand a fost un om cu o cultură vastă, iubea muzica, era pasionat de botanică. A fost un conducător strălucit În vremea sa, România a continuat calea reformelor deschisă de unchiul său regele Carol I.

Regele Ferdiand s-a stins din viaţă în noaptea de 19 iulie 1927, în braţele reginei Maria.