Opinii EVZ
Răzbunarea geografiei. România la frontieră, condamnată la cooperarea regională cu statele Vișegrad | PULSUL PLANETEI
Am împrumutat de la Robert Kaplan prima sintagmă din titlu, chiar dacă pentru România geografia a jucat mai degrabă un rol pozitiv în ultima vreme, profilându-ne drept pilon strategic relevant la frontiera UE și NATO.
Un statut de spațiu de trecere, spațiu filtru și zonă de expertiză, cunoaștere și proiectare de valori spre Est și spațiul post sovietic, dar și de interfață cu spațiul Balcanilor de Vest și Regiunea Orientului Mijlociu, Africii de Nord, care ne-a conferit atribute și perspective specifice cu relevanță strategică deosebită. Iată însă că, de această dată, aceeași geografie își arată limitările și subliniază problemele privind zonele contigue spațial ale Europei unite. Într-adevăr, aspirațiile României și nivelul de ambiție, profilul politic și susținerea publică împing țara noastră spre miezul integrării europene actuale și de perspectivă. Aceasta este o opțiune asumată la nivel politic, convergentă în spațiul public, susținută fundamental la nivel politic. Nu avem partide extremiste, euro-fobe, populiste, în Parlament, majoritatea cetățenilor susțin în continuare integrarea europeană alături de cea euro-atlantică, împărtășind deopotrivă susținerea pentru Parteneriatul Strategic cu SUA, apartenența la NATO și integrarea europeană.
Pe de altă parte, geografia și contiguitatea europeană fac ca legătura și drumul nostru spre miezul Europei să treacă pe la vecinii noștri unguri, prin statele spațiului Vișegrad. Ba chiar pătrunderea în spațiul Schengen se face, terestru, la frontiera noastră vestică, cu Ungaria. E adevărat că globalizarea face lumea mai mică, plată, apropiată, prietenoasă și cunoscută, interdependentă și cu influențe reciproce la distanțe mari, dar spațialitatea nu poate fi compensată strict electronic sau prin zbor cu vehicul aerian (și acela tributar contiguității, altfel, așa cum au descoperit partenerii strategici americani în campania din Afganistan și mai ales Irak, când nu au putut utiliza baza lor de la Incirlik).
Mai pe scurt, ca să ajungi fizic în Europa de Vest, musai trebuie să treci prin Europa Centrală și spațiul Vișegrad. Mai mult, această realitate face ca România să fie condamnată, practic, la cooperarea regională cu vecinii săi direcți. Pragmatic, o asemenea direcție de dezvoltare relațională este absolut obligatorie și se regăsește în direcțiile de acțiune dezvoltate de MAE român. Însă relevanța acestei realități are și semnificații strategice și securitare la nivel mai profund, ce reclamă o considerare și a opțiunilor la nivel european în formatele ce includ acești vecini.
Firește că e greu să coexiste principii și valori democratice, liberale, europene, cu tentații populiste, izolaționiste, anti-imigrare, euro- fobe chiar, nu mai vorbim despre alunecările spre pseudo-democrații iliberale sau abordări de forță și confruntaționale cu nucleul european de către un număr de state din regiune. Când vecinii tăi vorbesc despre așteptări de reformă, în sens deconstructivist, intră ca țintă în formate de sancțiuni europene și acuză faptul că Europa, Occidentul, Franța lui Macron nu iubesc Europa Centrală, și perspectivele României de intrare în miezul european de integrare e alterat și necesită adaptări și angajări de relații regionale puternice, complementare, dacă vreți, angajamentelor europene, în măsură să dea substanță, realism și aplicabilitate nivelului de ambiție a apartenenței la cele mai intime procese de integrare europeană.
Cred, deci, că după statuarea elementelor de natură strategică și de viziune ale opțiunii României, conturarea prezenței, rolului și angajamentelor sale globale în legătură directă cu SUA, Germania și Franța, nevoia de transpunere în realitate a acestor opțiuni, aspirații și angajamente reclamă abordarea directă a vecinilor noștri direcți din Spațiul Vișegrad. Un drum obligatoriu, un efort necesar, o conduită rațională, realistă și pragmatică. Avem deja funcțional formatul București 9 în context NATO, funcționează trilaterala de aglutinare și stabilitate Polonia- România-Turcia la frontiera Estică a NATO, deci și pe dimensiunea europeană formatele ce includ vecinii trebuie lansate și consolidate. Începând chiar cu relațiile bilaterale, dincolo de relația excelentă și în creștere cu Polonia.
Recomandările noastre
