Opinii EVZ
PULSUL PLANETEI. Rețelele de traficanți: 30.000 de oameni, miliarde de dolari - cea mai profitabilă industrie infracțională
Una dintre ipotezele privind exodul recent de imigranți către Europa rezidă într-o afacere de mare amploare realizată de rețelele de traficanți, care profită pe deplin de dorința imigranților din zonele de război de a ajunge nu atât într- o țară sigură, cât într-o țară în care câștigurile să fie importante, să aibă locuri de muncă sau măcar asistența socială la un nivel care să le permită un trai mai bun.
Iar cei ce iau drumul unor asemenea aventuri au diverse niveluri de cultură și pregătire profesională. De la cei ce trăiesc în sărăcie lucie și analfabetism, la cei care au acces la internet, știu să utilizeze GPS-ul pentru a se ghida pe drumurile europene și pot plăti câteva mii de euro călăuzelor.
Și metoda de recrutare pe care o practică rețelele e diferită. Diferită în Africa neagră, diferită în Africa sub-sahariană și Libia și diferită în Orientul Mijlociu și în Turcia. Aici, în Orientul Mijlociu, cu precădere în Turcia, internetul și rețelele de socializare par să fi jucat un rol major în recrutarea imigranților care au creat exodul ultimelor luni. Iar o soluție comprehensivă la tema imigranților trece obligatoriu și prin identificarea și vânarea rețelelor de traficanți. Și nu mă refer aici la businessmani de ocazie, iresponsabili și întâmplători, care pleacă să facă cărăușie cu propria mașină de la Debrecen la Viena, nici la romii care ascund migranții arabi sub hainele tradiționale și-i infiltrează în Germania. Aceștia sunt oportuniști care vor face, cu certitudine, închisoare prin toată Europa, plătind pentru marile rețele. Aici vorbim despre lucrurile cu adevărat grave, aranjate, despre cei capabili să organizeze un asemenea exod și să-l dirijeze spre Germania și țările nordice, să-l treacă peste granițe în statele europene, chiar membre ale spațiului Schengen. Autorităţile europene au evaluat nivelul flagelului ca fiind echivalent cu lupta împotriva unei armate de circa 30.000 de presupuşi traficanţi de persoane. Robert Crepinko, responsabil pentru combaterea reţelelor de crimă organizată în cadrul Oficiului European de Poliţie (Europol), cu sediul la Haga, a declarat că lupta cu rețelele de traficanți „este prima prioritate pentru noi, fără nicio îndoială, nu doar pentru Europol, ci pentru toate statele membre ale Uniunii Europene”.
Rețelele de traficanți îi fac pe candidaţii la exil să îşi asume un risc enorm, și constituie o „imensă provocare pentru toate statele membre, atât pe plan umanitar, cât şi pe cel al securităţii”, a estimat Crepinko, pus în dificultate de nevoia de a produce o strategie comprehensivă pentru a lămuri statele membre de ce e nevoie să accepte cote de imigranți și să le dea garanții că poate opri exodul mai departe. Afacerea traficului cu imigranți generează venituri de ordinal a miliarde de dolari, și funcționează atât timp cât poate crea speranțe unui număr de persoane cu venituri relativ decente din zone de război, dar mai ales care fug din țări sărace și alimentează valul de migranți economici, provenind cu precădere din ţări precum Siria, Afganistan, Eritreea şi Somalia.
Ne puteți urmări și pe Google News
Potrivit datelor Europol, rețelele nu au religie și etnie, ci sunt o mare familie animată doar de gândul profitului din disperarea oamenilor și speranța lor de mai bine. Exemplul clasic este cel al unei reţele de 16 traficanţi, destructurată recent în Grecia prin arestarea a doi români, doi egipteni, doi pakistanezi, şapte sirieni, a unui indian, a unui filipinez şi a unui irakian. Ei au câştigat în câteva luni aproape 7,5 milioane de euro, făcând să vină în principal în Europa sirieni, trecându-i cu acte false din Turcia în Grecia, atât pe căi maritime şi aeriene, cât şi terestre.
Traficul de fiinţe umane este combinat, nu rareori, cu sclavia sexuală şi exploatarea în locuri de muncă prost plătite și a devenit businessul cel mai profitabil dintre toate activităţile criminale, devansând chiar traficul de arme şi cel de droguri, potrivit Agenţiei europene de supraveghere a frontierelor Frontex, Izabella Cooper. Din ce în ce mai mult, traficanţii utilizează reţelele de socializare, Facebook sau altele, pentru a-şi oferi serviciile, a-şi negocia preţurile şi a organiza traseele migranţilor, potrivit Europol şi Frontex. Frontex a descoperit o reţea condusă de eritreeni, care trimiteau migranţi din această ţară spre Libia, trecând prin Sudan şi având ca destinaţie finală Italia. În Africa Occidentală şi Subsahariană, traficanţii utilizează o serie de camioane şi adăposturi pentru a-i aduce pe migranţi în Libia. Una din rutele utilizate trece prin Ghana, Burkina Faso şi Niger. Odată migranţii ajunşi în Libia, reţelele specializate îi trimit să traverseze Mediterana în ambarcaţiuni pescăreşti sau mici bărci pneumatice supraîncărcate.
Și românii sunt implicați, după cum am văzut, în asemenea rețele. E greu însă să ceri ca statul român să controleze activitățile resortisanților săi în Europa, Asia sau Africa. Unde nu mai e scuzabil, este atunci când aceste rețele se formează și acționează în România, sau atunci când cetățeni români pleacă în Europa cu scopul direct de a participa la asemenea rețele de traficanți. Aici, responsabilitatea instituțiilor specializate rămâne importantă, ca și identificarea, sub controlul DIICOT, a autorităților române implicate în facilitarea sau eventuala colectare a uzufructuui din asemenea rețele, că vizează ruta sudică spre Germania, sau că se referă la ruta Estică, din Afganistan și Pakistan prin Asia Centrală, Rusia și Ucraina spre Europa. Dacă nu, o asemenea rută secundară ar putea deveni coridor pentru exodul de imigranți, iar România statul de frontieră al UE în prim plan, sub presiunea imigraționistă.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
