Jihadismul și terorismul după Al Qaida, alături de numeroasele francize și variante tip Daech-ISIL, autointitulată Statul Islamic, sau Boko Haram, Al Shabab și Jammah Islamyia, toate aceste manifestări extreme au ridicat problema Islamului și a măsurii în care există o legătură a acestuia cu mișcările de factură teroristă.
Studii foarte serioase au relevat că ambele ipoteze au numeroase temeiuri și argumente spre a fi probate, fără a putea fi, însă, pe deplin convingătoare în nici o demonstrație.
Astfel, Mary Sharpe, un cercetător britanic de la Universitatea Cambridge, a efectuat un studiu, împreună cu imami pregătiți special, în închisorile unde se aflau teroriști suicidari care rataseră atacul. În aceeași măsură, studiul s-a făcut la Abu Ghraib, Guantanamo și în închisorile saudite sau egiptene. Concluzia era că există o anumită frustrare de natură umană în fața căsătoriei aranjate de părință, fără a vedea fața soției(sau primei soții), în timp ce lipsa de mijloace blochează posibilitatea de a alege ulterior o a doua. Apoi, la fel de frustrantă e regula care interzice arătarea feței soției către un alt bărbat. Mândria de a te plimba cu soția frumoasă alături de tine dispare. Și lipsa socializării în adunări mixte, ce implică bărbați și femei, fapt ce determină și aici un anumit blocaj la nivel psihologic. Însă nu toți ortodocșii musulmani, cei care respectă strict variantele cele mai restrictive ale regulilor Profetului, devin teroriști, jihadiști sau radicali.
Din celălalt punct de vedere, la fel de neconvingător, studiile arată lipsa de relație între tipul de islam și practicarea lui respectiv cu acțiunea teroristă. În cele mai stricte state există practicanți care nu devin teroriști, în schimb din statele occidentale vin aventurieri sau credincioși, nu rareori convertiți la Islam de câteva zile, gata să facă cele mai abominabile crime în numele credinței.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recent, un cleric musulman celebru pare să fi dat o fatwa, un edict obligatoriu, care susține că bărbatul musulman își poate mânca soția sau părți ale soției dacă e foamete mare. Canibalismul mai lipsea să fie instituit la nivelul opiniei publice islamice ca să se găsească nebuni să practice și aberația asta! Eventual pe înregistrări publice! Autoritățile saudite au negat edictul, deși imamul e celebru și recidivist în asemenea condamnări precum cea a distrugerii tuturor bisericilor din spațiul islamic, sau ce a Twitterului ca instrument al diavolului, sigur anti-islamic.
În precedentele edicte opinia sa a fost urmată, Statul Islamic a distrus prin nordul Siriei și în Irak lăcașe de cult creștine sau cu muzee antice, așa cum talibanii făcuseră, la vremea lor, cu civilizația ce îi precedase. Dar nu acesta e Marele Islam, cel care a dat civilizație și știință în vremurile străvechi. Și cea mai bună pledoarie am ascultat-o în joia mare a creștinismului, la Istanbul, de la Mohamed Jusufspahic, Muftiul Serbiei, care după o expunere sensibilă și cuprinzătoare a Patriarhului Ecumenic al Constantinopolelui, Bartolomeu, despre religie, umanitarism și pace, a făcut o expunere lingvistico- religioasă despre Dumnezeul unic, Pacea și islamizarea, ca și cale spre iad. Acest bărbat uriaș, parcă trecut la cele sfinte după ce a luat parte la un atac al trupelor speciale, cu o engleză impecabilă, ca și araba, sârba sau turca sa, a reușit să arate că în toate limbile, a lui Isus și Mohamed deopotrivă, salem, shalom, salam înseamnă Pace și Dumnezeu în același timp. Urarea e “mergi în pace” sau “mergi cu Dumnezeu”, ceea ce-l face pe Dumnezeu să însemne pace în toate religiile monoteiste.
Și mai mult, islamizarea nu este calea spre Allah, Dumnezeul musulmanilor, ci “salam-izarea”, adică drumul spre pace și spre Dumnezeu. Islamizarea înseamnă a adula, a venera, a preamări, a idolatriza, toate lucruri interzise de Coran, ultima carte, cartea definitivă, cartea supramă, ce nu are nevoie de nici o interpretare. Iar venerarea religiei și a omului și nu a lui Dumnezeu este calea spre pierzanie, spre iad.
Și limba engleză are simbolistica ei. Creștinii occidentali anglo-saxoni au uitat calea spre Dumnezeu, GOD, și au confundat-o cu calea spre posesiune, avere, GOODS. O aserțiune la care merită să ne gândim cu toți, acum, în prag de Paști.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
