Editura Evenimentul si Capital

Prietenia și istoria

Sever Voinescu
Autor: | | 5 Comentarii | 765 Vizualizari

Povestea prieteniei dintre Mihail Sebastian și Mircea Eliade este un mare episod cultural pentru noi, românii, nu doar pentru că a generat produse culturale (cărți, eseuri, jurnale, gînduri), ci pentru că are ceva paradigmatic, vorbind despre amestecul valah dintre conștiință, istorie, simțăminte și vanitate intelectuală – toate acestea fiind și teme obsesive pentru cultura noastră mică.

 Așa îmi explic de ce atîția autori importanți au scris, dedicat subiectului sau măcar în treacăt, după 1990 mai ales, despre ceea ce s-a întîmplat între cei doi. Amintesc aici, firește, doar pe cei pe care i-am citit, admițînd că mulți alții s-au pronunțat despre acest subiect: Matei Călinescu, Marta Petreu, Andrei Oișteanu, Alexandra Laignel-Lavastine, Gabriel Liiceanu.

Sursele principale ale epicii acestei prietenii sînt, mai ales, jurnalele celor doi prieteni, corespondența și publicistica lor, dar și mărturiile celor apropiați de cei doi. Prietenia dintre Sebastian și Eliade datează de la intersecția deceniilor al treilea și al patrulea ale secolului trecut, întinzîndu-se  pînă ce primul dintre ei a dispărut (Sebastian, în mai 1945) chiar dacă, de la un moment dat încolo, relația directă a încetat. Pe 23 iulie 1942, Sebastian constată finalul irevocabil al prieteniei, cînd află că Eliade a venit pentru cîteva zile la București din misiunea sa diplomatică de la Lisabona și nu l-a căutat. Sebastian notează, trist, că e limpede pentru el: cei doi nu mai aveau nimic să-și spună unul altuia. Contextul rupturii prieteniei lor e cunoscut prea bine, iar nota din vara lui 1942 nu face decît să constate o stare de fapt demult instalată. Încă din 1937, cînd Eliade derapează fără nuanțe spre legionarism, Sebastian simte că prietenia lor se deteriorează rapid. Prietenia lor este victima antisemitismului legionar. Chiar dacă Eliade nu a asumat niciodată antisemitismul, așa cum nici Cioran și nici Noica nu au făcut-o, totuși, susținerea pe care a acordat-o legionarismului l-a contaminat puțin, ca o umbră. Cred că maximul de antisemitism al lui Eliade a fost ruperea relațiilor cu Sebastian, deși rămîne plauzibilă și interpretarea acestei rupturi venită din partea lui Eliade ca fiind provocată de o anumită rușine privată – totuși, după afirmațiile tari din articolul ”De ce cred în victoria Mișcării Legionare” din decembrie 1937, cum îl mai putea privi în ochi prietenul Eliade pe prietenul Sebastian? Ceea ce Eliade nu va ști niciodată, însă, este că chiar și după acel articol Sebastian îi găsește atenuate: e naiv. Interesant este că, în acest caz, lentila prieteniei rănite oferă adevărul. Mai multe mărturii venite din toate perioadele vieții lui Eliade, inclusiv din anii 1970 – 1980, probează o stupefiantă naivitate politică a acestui om formidabil, care a înțeles adîncurile sufletului colectiv și anistoric al speciei atît de bine. Sînt în cazul unui om capabil să scruteze în adîncurile credințelor, în mituri eterne și miracole, dar complet miop în materie politică.

O fostă prietenie, însă, nu e un vid absolut. După 1942, Sebastian va mărturisi în cîteva locuri în Jurnalul său nostalgia prieteniei lor și va rememora momente petrecute alături de Eliade. La rîndul său, Eliade va scrie cuvinte emoționante pe 29 mai 1945, cînd a aflat vestea morții tragice, la doar 38 de ani, a lui Mihail Sebastian. Eliade spune, îndurerat, că Sebastian a fost  unul dintre puținii pe care i-a simțit aproape continuu, chiar și atunci cînd încetaseră să mai comunice, și că își imagina o reinserție în viața culturală bucureșteană numai în cadrul prieteniei lor revigorate.  

Concluzia mai tuturor celor care s-au aplecat asupra prieteniei celor doi este aceea că a fost o relație asimetrică: o relație în care Sebastian și-a iubit prietenul, iar Eliade s-a lăsat iubit, după formula foarte potrivită  a Martei Petreu. Este sigur că, deși rănit, Sebastian continuase să-l iubească pe Eliade după 1942, așa cum Eliade era în continuare dispus să se lase iubit și după 1945.

Rămîne să ne imaginăm cum ar fi evoluat lucrurile dacă Sebastian nu ar fi murit. Știm că tragicul accident care a curmat viața autorului ”Accidentului” a survenit în momentul în care acesta se pregătea să plece în misiune diplomatică la Paris. Acolo, cu siguranță, ar fi dat de Mircea Eliade care, începînd cu septembrie 1945 se va stabili la Paris unde va rămîne pentru următorii 12 ani. Contextul biografic (și Eliade, de la Lisabona, și Sebastian, de la București, se pregăteau în primăvara lui 1945 să meargă la Paris) împrejurările politice, mersul istoriei, monetul de conștiință al celor doi, toate ar fi fost favorabile unei împăcări. Eliade începuse să simtă o anume vinovăție, iar Sebastian nu-și pierduse deloc generozitatea sufletească. Matei Călinescu, de altfel, mi-a spus într-o conversație pe care am avut-o în timp ce lucra la cartea ”Despre Ioan P. Culianu si Mircea Eliade. Amintiri, Lecturi, Reflecţii” ce avea să apară în 2002, că era convins că cei doi s-ar fi explicat și s-ar fi împăcat. Cum ar fi evoluat lucrurile din acel moment înainte, cu Sebastian reprezentînd la Paris un regim care îl dușmănea pe Eliade și cu Eliade refugiat politic după un război în care iluziile sale politice fuseseră zdrobite, nu știm. Marile prietenii rupte de istorie au, întotdeauna, un mister în plus dat de capacitatea prietenilor de a se regăsi și de a se împăca tocmai împotriva istoriei. Prietenia poate învinge istoria. Îmi place să cred că așa s-ar fi întîmplat și în cazul Sebastian – Eliade.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.




Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
Loading...

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI
Tema zilei
16:45 Președintele Iohannis face o declarație de presă după consultările cu partidele 16:12 CONSULTĂRI la Cotroceni. UDMR: Nu o cunoaștem pe Viorica Dăncilă/Așteptăm decizia Președintelui pentru a purta discuții cu propunerea PSD 14:54 CONSULTĂRI la Cotroceni. Băsescu a avut în „plic” două propuneri de premier 11:40 CONSULTĂRI la Cotroceni. Liderul PSD, Liviu Dragnea: „Viaţa bate filmul!” 10:52 SURPRIZĂ în POLITICĂ. Cine a CÂȘTIGAT din RĂZBOIUL Dragnea-Tudose. Indiciu: NU e NICIUNUL dintre cei doi 09:41 EXCLUSIV EVZ. LISTA NEAGRĂ a miniștrilor PSD. Opt miniștri își vor pierde portofoliile în cabinetul Dăncilă 08:40 Marcel Ciolacu a DEMISIONAT din funcția deținută în GUVERN 08:20 Badea lansează bomba: URMĂTORUL PREMIER va fi DISCIPOLUL LUI COLDEA. „PSD îşi bate joc de votanţi” 22:22 Demisia lui Tudose. SE ŞTIA DEMULT despre LOVITURA DE GRAŢIE din PSD. Poate fi numită CONFIRMAREA ANULUI 19:55 Dragnea a dezvăluit cum va alege PSD viitorul premier: „Am mână proastă! Eu nu voi mai propune niciun nume” 19:54 Horoscop. Așa cum v-am anunțat în ”Horoscopul 2018”, Mihai Tudose și-a dat demisia pe 15 ianuarie 19:23 Cine se află în spatele premierilor demiși din PSD? ASTA, DA, DEZVĂLUIRE. Seism pe scena politică. NEWS ALERT! 17:29 UN GENERAL CELEBRU I-A ÎNVENINAT pe Dragnea şi Tudose. „Ultimul supraviețuitor al epocii Băsescu” 16:50 Mihai Tudose a promovat un Penal în Guvern! De ce nu mîrîie Presa anticorupție?! România lui Cristoiu 15:15 Prima femeie PREMIER din istoria României! VIORICA DĂNCILĂ este propunerea PSD pentru funcția de prim-ministru 15:01 Olguța Vasilescu: DĂNCILĂ va continua cu legile JUSTIȚIEI/. PSD îi acordă tot sprijinul 13:31 Va numi Klaus Iohannis al treilea guvern PSD după ce a promis că nu va face asta? NEWS ALERT ÎN POLITICĂ! 13:13 PSD o propune premier pe Viorica Dăncilă - UPDATE NEWS ALERT ÎN POLITICĂ! 11:17 Noul premier PSD: Firea, Stănescu, Vasilescu și Manda au refuzat. Cine este în cărți în Kiseleff 10:58 Liviu Dragnea, „SPULBERAT” la Bruxelles: „A aprins fitilul unei REVOLTE cum nu a mai fost vreodată!”

Articole salvate