"Oamenii astia nu vorbesc despre lucruri care le-ar oferi prietenilor mei un loc de munca sau care mi-ar face mie viata mai buna".
Comentariul scurt si la obiect cu privire la campania electorala pentru prezidentialele de la sfarsitul acestei saptamani din Franta apartine unui tanar de 24 de ani din Corbeil Essonnes, una dintre suburbiile Parisului care, in urma cu doi ani, a fost zguduita de revolte, ca multe alte mahalale ale marilor orase franceze.
Chiar daca tanarul interpelat de Reuters cu privire la fierberea politica din tara sa inaintea alegerilor nu a facut o analiza economico-sociala a Frantei, cuvintele sale sunt edificatoare nu numai pentru campania electorala, ci si pentru intreaga agenda a politicii franceze din ultimul deceniu.
Desi toate sondajele de opinie arata ca principalele probleme ale francezilor sunt lipsa locurilor de munca si scaderea puterii de cumparare, politicienii dornici sa-i succeada lui Jacques Chirac la Elysee promit rapid mai multe locuri de munca pentru a-si consuma energiile in dezbateri incrancenate despre tiparul genetic al pedofilior, masturbare sau folosirea prezervativelor.
Motivul nu e greu de identificat: situatia economiei si a deficitului bugetar al tarii este atat de neplacuta si necesita reforme atat de dureroase incat niciunul dintre cei trei principali candidati - Nicolas Sarkozy, Segolene Royal si Francois Bayrou - nu indrazneste s-o abordeze deschis pentru a nu „indispune” alegatorul.
Recorduri paradoxale
Franta pe care o va mosteni viitorul presedinte francez - oricare va fi acela - este un peisaj paradoxal. Una dintre cele mai bogate tari ale lumii, cu un standard de viata si o cultura invidiate oriunde pe Glob, Franta este si tara in care somajul este de 8,8a la nivel general si de peste 20a in randul tinerilor - rate incredibil de ridicate pentru o tara G8.
Trenul de mare viteza tocmai a depasit un nou record, marile firme franceze duc stindardul aprecierii euro cu profituri-record. In acelasi timp insa, si balanta comerciala a tarii a inregistrat un record: 29,2 miliarde de euro pe minus.
In campania electorala, politicienii tarii au reusit si ei un record - niciunul dintre ei nu a suflat un cuvant despre modul in care intentioneaza sa impiedice criza iminenta a sistemului de asigurari sociale sau despre cum va reduce cheltuielile enorme ale serviciului de sanatate publica. Cu atat mai putin, despre o modalitate realista in care pot fi dezamorsate tensiunile din suburbii, unde somerii, discriminatii si marginalizatii sunt la fel de numerosi ca in 2005.
Recomandările noastre
