Presa în perioada când avea prestigiu și era pe locul cinci în Europa. Pamfletul și fidelizarea cititorilor, arma ziarelor. Analiza completă în cartea “Arta gazetărească. Trei ipostaze”

Mass-media dintre cele două războie a fost luată sub lupă în lucrarea apărută la editura “Zigotto”. Este o carte care poate interesa atât pe specialiști, cât și publicul larg, în paginile studiului fiind prezentate nume mari ale presei românești

“Arta gazăterească. Trei ipostaze” este organizată în trei părți, ne-a explicat autorul său, cercetătorul Fănel Teodorașcu. Fiecare dintre acestea conține un studiu independent față de un subiect luat la deslușit. „Mi-am imaginat că scriu pentru cei care doresc să afle mai multe despre felul în care se făcea presă într-o epocă despre care cunoaștem multe legende și prea puține fapte ce pot fi verificate istoric”, susține autorul. Primul studiu are în vedere un calendar apărut în timpul Primului Război Mondial și se dorește a fi un fel de introducere a ceea ce a fost presa dintre cele două conflagrații mondiale. Cel de-al doilea studiu este despre modul în care gazetarii interbelici reușeau să-și fidelizeze publicul cititor. În ultima parte se analizează pamfletul în epocă.

Prin această carte, Fănel Teodorașcu încearcă să prezinte publicului realitatea din presa din prima parte a secolului trecut pentru a înlătura informațiile false despre ziarele epocii. “Atunci când se vorbește despre gazetăria dintre cele două războaie mondiale, primele chestiuni menţionate sunt, în general, cele mai puțin lăudabile, cum ar fi abuzul lingvistic, punerea scrisului în slujba intereselor meschine, goana după arginți etc. În acea epocă, au existat, fără îndoială, numeroase abuzuri ale gazetarilor. Chiar și așa, nu se poate să nu avem în vedere și realizările unor gazetari care se numără printre cei mai talentați oameni de presă dați de România. Mai mult decât atât, nu trebuie să uităm că, în anii interbelici, presa românească se bucura de apreciere și în străinătate, fiind considerată de publicul avizat drept a cincea ca valoare în Europa”, mai precizează autorul. Pe vremea când presa avea prestigiu În lucrare se găsesc și mici comparații între perioada interbelică și cea modernă, de astză din punct de vedere al presei. “Astăzi, se poate observa o scădere a prestigiului ziaristului român. Motivele sunt multiple, iar printre ele se află şi lipsa banilor, care face ca proprietarii de ziare sau de alte instituții de informare a publicului să nu-și poată păstra cei mai talentați oameni, aceştia îndreptându-se către profesii mai bănoase. O altă cauză, poate cea mai importantă, este reprezentată de modul în care gazetarii din zilele noastre înțeleg rolul pe care-l joacă presa în statul modern.

 Fragmente din carte

Silviu Prigoană: Omul de afaceri și mogulul media de succes. Cum a revoluționat televiziunea

Roxana Mînzatu, nominalizarea României pentru Comisia Europeana. Evaluarea audierii, amânată în urma controversei privind locuința sa

„Presa a cunoscut o creștere rapidă în țările dezvoltate, unde populația avea o situație financiară solidă, cultura era bine răspândită, iar libertățile publice erau mari. Deși a apărut mai târziu în România, comparativ cu ceea ce s-a întâmplat în țările occidentale, presa de la noi s-a bucurat de atenția publicului încă de la primele încercări jurnalistice. În general, oamenii educați din țara noastră au înțeles repede valoarea gazetelor, puterea pe care acestea puteau să o dezvolte, în special, în viața politică. După unii gazetari, ziarul a început să joace un rol important în viaţa socială abia spre sfârşitul secolului al XIX-lea. Acesta şi-a consolidat poziţia cu ajutorul tehnologiei moderne, care i-a permis să se difuzeze într-un număr mare de exemplare și cu costuri reduse. Unul dintre cele mai importante elemente ce au contribuit la întărirea poziţiei presei este votul universal. Acest fapt are următoarea explicație: participarea la viaţa politică depinde, în principal, de două condiţii: condiţia de a fi informat şi condiţia ca dezbaterile să aibă un caracter public.” „Înjurătura ocupă un loc important în structura unui pamflet, dar pamfletarul nu o poate folosi la întâmplare. Înjurătura trebuie să apară în text doar atunci când este nevoie de ea. La pamflet, rolul calificativelor este acela de a-l micşora pe cel atacat în ochii cititorului. După Ion Vinea, înjurătura este «cea mai grea dintre artele cuvântului». Din acest motiv, pentru ca ea să fie întrebuințată cu «folos și cu frumusețe», este nevoie de un om cu calități speciale.”