Marele velier a acostat şi la Constanţa, în mai 2014. În 2021, nava va împlini 100 de ani de când colindă mările şi oceanele lumii

Uriaşa corabie rusească Sedov, cel mai mare velier din lume încă perfect operaţional a fost lansat la apă în 1921, sub pavilion nemţesc. Nava de tip “barc”, cu patru catarge, a fost construită la Kiel, în Germania, iar primul său nume, purtat între 1921 şi 1936, a fost Magdalene Vinnen II. Ulterior, până a fost confiscată de ruşi, ca pradă de război, în 1945, a mai navigat sub numele de Kommodore Johnsen.

Sedov la intrare în portul bulgăresc Varna, Mai 2014 (Foto: Arhiva personală a autorului)

Construită pentru compania germană F.A Vinnen&Co din Bremen, unul din cei mai mari armatori a acelor vremuri, nava nu ar fi trebit să aibă motor şi ar fi trebuit să navigheze exclusiv cu vele dar, la argumentele inginerilor, proprietarul a acceptat şi înzestrarea sa cu un motor care o făcea mult mai viabilă pentru transportul mărfurilor generale. În fapt, uriaşul cargou cu pânze mai avea o destinaţie, instruirea cadeţilor de marină, care, dealtfel, erau absolut necesari pentru manevra celor 31 de vele ce însumau 4195 de metri pătraţi de suprafaţă velică.

Începuturile unei vieţii furtunoase

Primul său voiaj, din Bremen până la Buenos Aires, cu o escală la Cardiff, a durat, în ciuda vremii rele, doar 30 de zile. Până în 1936, când i s-a schimbat armatorul, velierul a transportat mărfuri din porturi din Australia, Africa de Sud, Chile, Insula Yreunion şi Seychelles, până în Finlanda şi alte destinaţii din Europa. Corabia, lungă de 117, 5 metri, lată de 15 metri şi cu un pescaj de 6,5 metri a dublat de două ori Capul Horn, unul din cele mai periculoase locuri din lume.

Pe fundal, Sedov, În prim plan, comandorul Gabriel Moise şi contramiralul (r) Vergil Chiţac, la Varna, mai 2014 (FOTO: Arhiva personală a autorului)

Schimbarea identităţii, circumnavigaţia şi vizita la Constanţa

După capitularea Germaniei, velierul a fost însuşit de Marina Sovietică, drept pradă de război şi a fost rebotezată Sedov, după numele unui explorator arctic rus, iar din navă-cargou, a fost transformat în navă şcoală, servind în special pentru viitorii ofiţeri ai flotei de pescuit oceanic ruseşti. În 1981, după o reparaţie capitală i s-a fixart ca port de bază Riga, unde a staţionat până în 1991 când Letonia şi-a declarat independenţa. Atunci i s-a schimbat protul de înregistrare, fiind trimisă la Murmansk, îndepărtatul port rusesc de dincolo de Cercul Polar. În 2012, la venerabila vârstă de 91 de ani, Sedov a încheiat, la Sankt Petersburg primul său voiaj în jurul lumii care a durat 13 luni.

Autorul - Mihnea-Petru Pârvu - şi Sedov, în Varna Mai 2014 (FOTO: Arhiva personală)

Sedov a fost şi în Marea Neagră, în 2014, cu ocazia primei Regate a marilor veliere organizate la Pontul Euxin. A vizitat atunci porturile: Varna, Novorossyissk şi Sochi, ultima sa escală fiind la Constanţa la finalul competiţiei nautice.

Petrecerea echipajelor de la Novorossyissk, Rusia, Mai 2014. Pe fundal, lângă scenă se obsevă prova lui Sedov, cu numele navei scris în ruseşte (Foto: arhiva personală)

Caracteristicile tehnice

Sedov are un echipaj standard format din 190 de marinari, din care 70 de marinari profesionişti şi 120 de cadeţi, dar poate îmbarca şi 50 de pasageri. Nava poate atinge o viteză maximă de 18 noduri. Dacă navighează doar cu motorul viteza de croazieră este de opt noduri (n.a. un nod = o milă pe oră, o miă marină = 1852 metri). Deplasamentul este 7.800 de tone, din care 5.350 tone este aşa-numitul TDW – dead weight tonage – masa încărcături îmbarcate, sau 3.500 tone GRT standard (Gross Register Tonnage).