Președintele PNȚCD îndeamnă, în document, generația tânără să se implice în apărarea valorilor democrației și să nu cedeze presiunilor de orice fel, pentru că doar în acest mod România va reuși să depășească traumele lăsate de perioada comunistă.

Testamentul lui Corneliu Coposu a fost găsit pe 3 august 2017, adică după 23 de ani și 9 zile de la scrierea sa, în noaptea de 24 spre 25 iulie 1994, în spitalul din Hemer, Germania.

Luni, pe 25, la ora 8.00, Seniorul intra într-o operație foarte grea, pentru că unul dintre plămâni practic nu-i mai funcționa. Doctorii îl avertizaseră că era posibil să nu supraviețuiască intervenției chirurgicale, acesta fiind probabil motivul pentru care a redactat legământul ce a fost făcut public duminică, într-o conferință desfășurată la Teatrul Național din București.

„Cred că am găsit testamentul lui nenea Puiu”

Anul trecut, pe 3 august, Ionuț Gherasim căuta, în arhiva Fundației Corneliu Coposu, al cărui director executiv este, niște texte scrise de Senior despre creștin-democrație, care îi erau necesare pentru lansarea unui apel pentru renașterea PNȚCD, eveniment pe care Fundația îl pregătea la Bădăcin, satul lui Iuliu Maniu.

Trebuie menționat că sediul fundației este în casa de pe strada Mămulari în care a stat Corneliu Coposu, iar acum locuiesc cele două surori ale sale, nominalizate în testament, Flavia și Rodica. „Căutând niște texte, am deschis dosarul și cam la a patra sau la a cincea filă a dosarului am găsit trei părți ale acestui testament. Testamentul este structurat în trei. Sunt trei părți. În momentul în care am dat de el, am început să tremur”, povestește Ionuț Gherasim, fost secretar personal al Seniorlui, familiile celor doi fiind prietene de trei generații.

El a mers în camera alăturată, unde se aflau surorile, spunându-le: „Cred că am găsit testamentul lui nenea Puiu (Corneliu Coposu – n.red.). S-au uitat la mine. Nu le-a venit prima dată să creadă și au spus: noi nu putem să îl citim. Citește-ni-l tu!”, își aminteste directorul executiv al fundației. Apoi, cei trei au decis să amâne publicarea testamentului pentru anul-centenar și anume pentru 20 mai, ziua când s-au împlinit 104 de la naștere celui numit de liderii politici străini și de presa internațională „drept cel mai moral și mai important politician român după Revoluție”.

 

Alături de Patriarh pentru Consiliul Național al Reîntregirii

De altfel, alegerea anului-centenar pentru publicarea testamentului are legătură cu faptul că Seniorul ne-a învățat că, în virtutea marilor teme ale redresării naționale, reîntregirea țării trebuie să fie o prioritate. În acest sens stă dovadă și mărturia depusă, la festivitatea de duminică, de avocatul Antonie Popescu, lider al Ligii Studenților în anii 1990: „În ianuarie 1991 Corneliu Coposu vine la Iași alături de actualul Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, să susțină cu tărie constituirea Consiliului Național al Reîntregirii inițiat de Mircea Druc, premier la Chișinău.

Îl cunoșteam pe domnul Druc, prezent acum în această sală, de când a venit în 1990 să ceara ajutor Bucureștiului și când a spus, într-o conferință de presă ținută tot aici în jurul Pieței Universității, vizavi, la Arhitectură: fără Bucovina nu mă duc nici în mormânt! I-am relatat Seniorului aceasta declarație și mi-a spus că are dreptate dl. prim-ministru de la Chișinău și că noi trebuie să fim foarte atenți cu Basarabia și Bucovina care fac parte din trupul sfârtecat al țării noastre, și, cu tenacitate, să-i readucem acasă pe români”.

 

„Scrie despre mine în testament”

Pe 30 octombrie 1995, lui Corneliu Coposu i s-a făcut rău și a fost dus la Spitalul Municipal, unde avea să- și găsească sfârșitul pe 11 noiembrie. Imediat, mulți au încercat să tragă foloase spunând „cunosc testamentul lui Coposu”, „scrie despre mine în testament” sau „scrie despre persoana aia”.

După câștigarea alegerilor de către Convenția Democrată, în 1996, s-a spus „Coposu îl aprecia pe Ciorbea”, „Coposu îl aprecia pe Radu Vasile”, „Coposu îl aprecia pe ...”, pentru că așa scrie în testament.

Toată lumea vorbea de testament, dar nimeni nu-l văzuse vreodată. În context trebuie precizat că Seniorul era un om foarte discret chiat și față de cei apropiați, nedorind să-i expună mai mult decât era necesar.

 

Dansând cu Stela Popescu

„Pe data de 6 octombrie 1995, Seniorul Coposu a primit Legiunea de Onoare în Grad de Ofițer din partea statului francez. A fost prima mare recunoaștere pentru întreaga sa luptă. În preajma acestui eveniment și puțin după, Seniorul a fost într-o formă formidabilă. Nu numai că a dansat, țin minte, cu regretata Stela Popescu și cu Alexandru Arșinel, la Casa Oamenilor de Știință, nu numai că a spus bancuri nonstop, nu numai că s-a stat până la cinci dimineața, dar era într-o formă... și cânta, iar melodia lui preferată este o melodie tristă, din păcate, cea cu norocul, cu piatra”, își amintește Ionuț Gherasim.