“Memories Of Heaven”, un volum publicat recent în Occident şi ai cărui autori sunt oratorul motivaţional Dr Wayne Dyer şi asistentul acestuia, Dee Garnes, reuneşte unele din cele mai impresionante istorii ieşite din gura unor copii. Mulţi dintre “povestitori” au sub doi ani. Detaliile sunt atât de şocante şi atât de plauzibile încât până şi mai mari sceptici ar putea fi bulversaţi.

Avea doar trei ani când i-a anunţat pe ai săi că numele său real fusese Joseph. Părinţii au râs şi s-au minunat de bogata imaginaţei a micuţei lor. S-au alarmat abia în momentul în care Sally a început să vorbească tot mai des despre faptul că mai “demult” fusese băiat. Părinţii săi, Anna şi Richard, nu erau părinţii săi reali iar casa sa era, de fapt, în altă parte. Era Joseph şi locuia într-o casă pe malul mării, cu o mulţime de fraţi şi surori. “Părea atât de sigură pe tot ce spune…Iniţial, am crezut că e un soi de joc, Apoi mi-am dat seama că nu era vorba de imaginaţie, ci că deţinea amintitile unui băiat pe nume Joseph”, a povestit pentru dailymai.co.uk Anna, mama fetiţei care se credea Joseph.

În vreme ce soţul său a rămas convins că era vorba doar despre un joc straniu sau despre imaginaţia bogată a micuţei, Anna a simţit, inexplicabil, că ceea ce povestea Sally nu erau pure invenţii. Îi venea însă foarte greu să accepte că se afla fie în faţa unui fenomen dincolo de puterea sa de înţelegere – reîncarnare, posedarea fetiţei de către un spirit malefic, fie era vorba de o boală psihică. La început Sally a fost furioasă că nu este luată în serios, apoi, după o vreme, a încetat brusc să mai vorbească despre Joseph şi casa de la malul mării.

O serie de cazuri asemănătore sunt prezentate şi într-un volum publicat recent în Occident – “Memories Of Heaven”, scris de oratorul motivaţional Dr Wayne Dyer şi asistentul acestuia, Dee Garnes.

Toate relatările aparţin unor copii a căror onestitate nu poate fi pusă la îndoială. În plus, sursele acestora nu au nici cea mai vagă legătură unele cu altele iar asemănarea izbitoare a celor descrise nu poate fi ignorată nici chiar de cei mai suspicioşi dintre sceptici. Practic, sunt zeci de istorii ale unui fenomen similar. Vă prezentăm mai joc câteva dintre acestea.

Zibby Guest, din Chester, Marea Britanie, spune că cel de-al doilea fiu al său Ronnie avea doar 16 luni când a început să vorbească şi să povestescă despre “cealaltă casă” în care a crescut cu ceilalţi “mami şi tati”.

Susan Bowers, din Statele Unite, a rămas cu gura căscată când copilul său de numai trei ani, care încerca să se încalţe, s-a oprit brusc în mijlocul operaţiunii şi a mormăit ca un adult “eram adult înainte, dar presupun că trebuie să învăţ din nou să-mi leg şireturile”.

Ann Marie Gonzalez, tot din Statele Unite, spune că a fost “puţin speriată” când fiica sa s-a oprit din senin în timpul unui cântecel şi a întrebat-o dacă îşi aminteşte “focul”. A întrebat-o despre ce “foc” era vorba iar micuţa i-a povestit despre incendiu care i-a ucis ambii părinţi şi că apoi a fost crescută de “buni Laura”.

Un alt copilaş, cea mai mică dintre fiicele lui Heather Leigh Simpson, statul american Indiana, nu suporta să audă sirenele ambulanţelor. Spunea că îi aminteau de ziua oribilă în care mama sa a plecat cu o ambulanţă şi nu s-a mai întors niciodată. Când mama sa i-a spus că nu era aşa, că este încă aici, fetiţa i-a replicat: “Nu tu, mama de dinainte”.

Un băieţel american pe nume Tristan se uita la Tom şi Jerry în timp ce mama sa, Rachel Martin, gătea. A intrat brusc peste ea şi a întrebat-o: “Îţi mai aduci aminte că acum mult timp obiţnuiam să gătesc în bucătăria lui George Washington (primul preşedinte al SUA)?. Amuzată, mama l-a întrebat dacă era şi ea acolo. “Da. Aveam pielea maronie. Dar apoi am murit -  nu am putut să mai respir”, a mai povestit copilaşul şi şi-a strâns mâinile în jurul gâtului. Intrigată, Rachel a început să citească despre viaţa lui George Washington (foto jos) şi a descoperit că bucătarul acestuia Hercules avusese trei copii: Richmond, Evey şi Delia. A continuat să discute cu fiul său iar acesta şi-a adus aminte de Richmond şi Evey, dar nu îşi amintea de Delia.

Povestea lui Els Van Poppel şi a fiului său Cairo, de un an şi zece luni, este şi mai şocantă. Se aflau într-o intersecţie din Australia când Cairo i-a spus să fie foarte atentă pentru că altfel el “ar putea muri din nou”. Şocată mama a ascultat continuarea poveştii: “nu îţi mai aduci aminte când eram mic şi am căzut pe stradă iar un camion a trecut peste capul meu?”.

Însuşi autorul vomului “Memories Of Heaven”, Dr Dyer, tatăl a opt copii, avusese parte de o experienţă similară.

Povesteşte că fiica sa, Serena, vorbea adesea, în somn, într-o limbă necunoscută. La un moment dat, i-a spus mamei: “Tu nu eşti mama mea adevărată. Am o mamă pe care mi-a amintesc foarte bine şi ştiu că nu eşti tu”.

“Memories Of Heaven” conţine zeci de astfel de istorii, unele mai impresionante decât altele, inclusiv pe cea a unei fetiţe care îşi amintea că fusese soldat în cel de-Al Doilea Război Mondial şi că avea o svastică pe braţ sau pe cea a unui băiat care spunea cu regularitate că îşi aduce aminte când era bătrân şi picotea într-un scaun la gura focului.