Pe o scală de la 1 la 10, sistemul de pensii din Olanda are un punctaj de 6,84 la indicatorul de performanță, fiind pe primul loc în UE. Olanda își permite să plătească pensii consistente fără a pune în pericol echilibrul sistemului. Comparativ, România are doar nota 4,77, cu un indicator de performanță printre cele mai slabe din Uniune. O analiză făcută pe indicatori, arată că sistemul este dezechilibrat: plătim pensii mult mai mari decât permite sistemul.
Olanda are cel mai bun și mai echilibrat sistem de pensii din toate țările Uniunii Europene. Cel puțin așa rezultă dintr-o cercetare făcută de specialiștii de la Institutul Național de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale din subordinea Ministerului Muncii. Cercetătoarea Luise Mladen explică cum de au ajuns olandezii la o asemenea performanță și cum și-au constuit aceștia sistemul pentru a nu se trezi în situația în care nu mai există bani pentru plata pensiilor. „Sistemul olandez este unul multipilon, la fel ca și cel românesc. Pilonul I furnizează o pensie publică de bază care este universală, Asta înseamnă că toate persoanele cu vârsta mai mare de 65 de ani, au acces la această pensie publică de bază, unicul criteriu fiind acela al rezidenței, și nu cel al contributiției@, afirmă Luise Mladen. Pentru a obține o pensie de bază completă trebuie să fi trăit 50 de ani în Olanda. “În situația în care au locuit mai puțin, au avut rezidență legală în Olanda mai scurtă, pentru fiecare an în care nu au avut rezidență în Olanda pensia stabilită în cadrul aceste scheme de pensii se reduce cu 2%.”.
Cum se finanțează Pilonul I Pilonul I este un schemă de pensii în flux (PAYG). Aceasta este finanţată din contribuţiile populaţiei în vârstă de muncă care lucrează. „Dacă sumele acumulate din contribuţii nu sunt suficiente pentru plata beneficiilor, deficitul va fi acoperit din transferuri de la bugetul de stat”. Pensia completă este stabilită la nivelul de 70% din salariul minim pe economie pentru o persoană singură, în schimb, pentru un cuplu căsătorit sau nu, 50% pentru fiecare dintre ei. Deci amândoi 100%. Interesant este că această pensie nu se acordă prin testarea mijloacelor de trai. „Deci, indiferent de situația financiară, de activele pe care le deții, primești acestă pensie la împlinirea vârstei de 65 de ani”.
Pe lângă pensia de bază din pilonul I, mai există și pilonul II. “Pilonul II servește pentru suplimentarea pensiei în pilonul I. Dacă pensia din pilonul I are un rol de combatere a sărăciei, pilonii II și III au rolul de conservare a nivelului de trai avut în perioada activă. Pensia din pilonul II costă dintr-o pensie ocupațională”. Schemele de pensii din Pilonul II sunt administrate de un fond de pensii sau de o companie de asigurări. Conform legii olandeze, compania şi fondul de pensii sunt strict separate. Fondurile de pensii sunt independente din punct de vedere legal și financiar de companii. „Astfel, dacă compania intră în dificultate financiară, fondurile de pensii nu vor fi în mod direct afectate”. Aceste scheme de pensii se finanţează prin capitalizare. În Olanda, există trei tipuri diferite de fonduri de pensii: 1) la nivel de industrie (pentru un întreg sector, de ex. pentru industria construcţiilor, pentru industria HORECA, pentru funcţionarii publici etc.); 2) la nivel de corporaţie sau de companie; 3) fonduri de pensii pentru profesii independente precum medicii sau stomatologii.
Ne puteți urmări și pe Google News
Participarea la Pilonul II este obligatorie
Participarea obligatorie face ca peste 90% din forța de muncă să fie cuprinsă în această schemă de pensii. Contribuția este divizată între angajat și angajator, adică 2%, respectiv, 16%. În total, rata de înlocuire din pilonii I și II era de 88,3% (2012) din salariul brut avut înainte de pensionare. Ceea ce înseamnă foarte mult. Participarea la Pilonul III este facultativă. Importanța acestui pilon a crescut întrucât numărul angajaților pe cont propriu s-a mărit. Aceasta este tendința în multe țări europene. Toată această organizare a dus la o pensie medie în Olanda în acest moment de 2.220 de euro pentru bărbați și de 1.323 de euro pentru femei. Cât privește indicatorul gradului de adecvare, adică nivelul pensiei, nota Olandei este de 6,24, iar cel al stabilității sistemului este de 6,75.
Echilibrul celor doi indicatori arată că Olanda își permite să plătească pensii consistente care nu pun însă în pericol stabilitatea sistemului, spre deosebire de Italia care are un indicator de adecvare de 5,75, în timp ce acela al stabilității este de 2,74. Cu alte cuvinte, aceasta din urmă are un nivel al pensiei mult mai mare decât își poate permite sistemul să plătească.
România are nota 6,38 la indicatorul nivelului de pensie și 4,05 la sustenabilitatea sistemului. Cu alte cuvinte sistemul este dezechilibrat și merge pe deficit, numărul beneficiarilor fiind mai mare decât al contributorilor.
Recomandările noastre
