Faptul că tânărul din Segarcea ar fi infectat deliberat cu HIV mai multe iubite de-ale sale e foarte grav. Dar mai grav este că toţi ce care ar fi putut împiedica acastă monstruozitate au fost complici pasivi. Iar adevăratul criminal e însăşi statul român!

Segarcea e un orăşel la jumătate de oră de condus de Craiova cunoscut îndeosebi pentru vinul de domeniu cu acelaşi nume, apreciat pentru, în particular, tămâioasa rose al cărui soi de struguri e unic în Europa. Buchetul floral segărcean e în tot, şi-n toate, şi cele ce sunt. Ai strada Garoafelor, strada Toporaş, Zambilelor, Bujorului şi Crinului. În total, aici trăiesc şi prosperă  -mai mult sau mai puţin - undeva la 8 mii de suflete. Din care, de câteva zile, câteva sute sunt în chin.

Pentru că aici, săptămâna care a trecut, s-a prăpădit un tânăr cu SIDA. Spunem “cu” pentru că virusul imuno-deficitar dobândit (HIV) nu omoară, el, omul. Nu. El doar distruge sistemele de apărare naturală astfel încât bacterii, virusuri şi levuri care normal n-ar avea putere împotriva organismului ajung, nepermis de mult, să se reproducă. E trist, regretabil. Dar drama e alta.

Statul, complice la crimă

Drama e că Daniel, cum îl numeşte presa pe decedat, întreţinuse raporturi sexuale cu mai multe femei de-a lungul scurtei sale vieţi. Deci a dat virusul mai departe. Deocamdată, aparent, două au fost deja diagnosticate şi, într-un balet complet isteric, autorităţile judeţene aruncă pisica de la una la alta în timp ce roagă orice persoană care a avut “contact” cu Daniel să ia legătura cu spitalul de boli infecţioase. Medicul de familie al tânărului, interpelat de ziarişti, a mărturisit cumva fâstâcit că el ar fi anunţat “comunitatea”, dar familia l-a ameninţat cu un proces. Şi, într-adevăr, prin noile coduri, divulgarea de secret profesional atrage închisoarea de la câteva luni la doi ani, sau amendă contravenţională.

Tot presa se întreabă, pe bună dreptate, dacă e vreo culpă pe care statul ar putea să o aloce familie tânărului care ar fi adus o parte din aceste fete acasă, devreme ce, atenţie, el se ştia seropozitiv de la trei ani! Putem vorbi de complicitate la săvârşirea unei fapte penale devreme ce, prin codul de procedură penală articolul 354 “transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit – SIDA – de către o persoană care ştie că suferă de această boală se pedepseşte cu închisoarea de la trei la zece ani”.

O crimă prin pasivitate

Oricât de idiot ar fi conceput articolul nu poţi să ignori legea, anume că părinţii acestui tânăr au participat la ascunderea unui adevăr care ar putea, astăzi, să schimbe vieţile a 40 de oameni în mod direct şi, indirect prin ei, câteva sute de suflete. Vorbim de o crimă prin pasivitate, una care spune multe despre, pe de o parte, stigma de-a fi bolnav de SIDA în România, încă, pe de altă parte de inconştienţa tuturor deopotrivă. Spre exemplu medicul de familie ar fi putut citi mai bine legea privind confidenţialitatea şi graniţele ei şi-ar fi văzut că sunt excepţii care pot fi invocate, îndeosebi cele legate de viaţa sau siguranţa persoanei sau a altor persoane. Cu alte cuvinte faptul că acest tânăr era plauzibil că a întreţinut măcar o dată un contact sexual neprotejat ar fi necesitat ca medicul respectiv să rişte procesul penal - în cel mai rău caz i s-ar fi dat o amendă, dar moral ar fi fost bine - sau să anunţe autorităţile.

Unde e grija statului faţă de oamenii sănătoşi?

Detaşarea cu care toţi cei implicaţi în povestea asta discută de micul focar endemic de HIV sugerează o lipsă dureroasă, monstruoasă pe undeva, de educaţie de sănătate. Ce-ai în spate? Ai un sistem care se poartă indiferent cu pacientul seropozitiv şi-atunci, şi-acum, şi aparent de-a pururea. E realitatea dincolo de poveştile trandafirii spuse de domnul Bănicioiu şi cei de la Ministerul Sănătăţii, alt loc al “adevărului” unde-aflăm că o să fie bine şi la vară o să fie cald.

Ce să le spui părinţilor acelor fete care începând de săptămâna aceasta vor trebui să ia anti-retrovirale pentru tot restul vieţii? Unde e protecţia socială? Unde e educaţia? Unde e statul român care vine să ceară, în curând, voturile acestor oameni pe care îi lasă pradă, printre podgorii, să trăiască la fel ca acum 25 de ani? Indiferenţa criminală a defunctului este una, iar participaţia răuvoitoare fie prin ignoranţă, fie prin neglijenţă a familiei şi societăţii este alta. Iar astăzi, mai multor femei tinere descoperite seropozitive, statul român aflat în plin elan electoral socialist trebuie să le explice. Cum le-a ocrotit, aşa cum cere articolul 34 din Constituţia României. Cum le-a oblojit. Şi cum o să facă statul român ca astfel de situaţii să nu se repete. E o temă de campanie cel puţin la fel de bună ca acoperitul de ofiţeri, descoperitul de păduri retrocedate sau cumpăratul de case de vreun primar isteţ.

Dr. Gabriel Diaconu este medic specialist psihiatru