Timişoara este oraşul unor coincidenţe foarte ciudate care trădează existenţa unei mafii foarte puternice care poate da cuiva imunitate perfectă în faţa unei sentinţe a Justiţiei.
Nu cred că este doar o coincidenţă în faptul că Poiţia Română „nu reuşeşte” să aducă la poarta penitenciarului doi condamnaţi „de vază” ai capitalei Banatului: Zaher Iskabndarani şi Ionelaş Cârpaci. Amândoi au fost condamnaţi după procese care au multe puncte asemănătoare şi amândoi au reuşit să fugă din ţară „la fix” înainte de pronunţarea sentinţelor. În ambele cazuri autorităţile par a suferi de o neputinţă foarte ciudată care face ca sentinţele de condamnare la închisoare să nu fie puse în aplicare.
Zaher, care îşi spunea „Prinţul Banatului”, a fugit din România, în Liban, acum doi ani chiar înainte ca Justiţia să-l condamne definitiv la cinci ani de închisoare, după un proces ce a durat aproape nouă ani. Sirianul a fost trimis în judecată de procurorii DIICOT, structura Centrală, pentru comiterea infracțiunilor de contrabandă cu țigări, constituire de grup infracțional organizat, evaziune fiscală, concurență neloială și folosirea fără drept a unei mărci. Când era în Timişoara, mai multe surse importante din sistemul judiciar local vorbeau despre legături strânse ale lui Zaher cu serviciile secrete, mai precis cu grupări corupte din servicii secrete, legături formate în tinereţea contrabandistului când Securitatea recruta studenţi arabi pentru a-i transforma în informatori.
Cam în acea perioadă alţi securişti, care se ocupau cu vânzarea etnicilor germani sau cu confiscarea aurului şi valutei, recrutau informatori din rândurile celor care intrau în contact cu străinii. Un fost ofiţer de Securitate din Timişoara spunea că astfel a ajuns Cârpaci să beneficieze de relaţii pe care le-a păstrat apoi în serviciile secrete născute din Securitate după 1989.
Exact ca „Prinţul Banatului”, „Naşul mafiei imobiliare ţigăneşti” a reuşit să fugă din România, în Germania, înainte ca Jutiţia să-l condamne definitiv. Exact ca în cazul lui Zaher, se ştie unde este Cârpaci dar autorităţile nu reuşesc să-l aducă la penitenciar.
Exact ca Zaher, Ionelaş Cârpaci a fost lăsat ani de zile să-şi facă afacerile ilegale fără ca vreo autoritate a statului să-l deranjeze. Când a avut probleme penale, a scăpat în mod misterios foarte uşor. O astfel de situaţie este cea în care procurorul Carmen Martinov i-a dat un frumos NUP într-un dosar de răpire şi tortură.
Tot ca o coincidenţă, tânăra procuroare care l-a scăpat pe Ionelaş de probleme a ajuns mai târziu şefa Biroului DIICOT Timiş, exact structura care trebuia să-i documenteze lui Cârpaci activităţile şi care nu l-a deranjat pe şeful mafiei imobiliare ţigăneşti niciodată. Şi coincidenţa cea mai frumoasă vine abia acum. În mediul judiciar din Timişoara, Carmen Martinov este văzută ca o persoană foarte apropiată de un chestor în rezervă pe nume Mircea Chirilă, alt personaj controversat. Înainte de 1989 Chirilă a fost ofiţer al Securităţii responsabil cu arabii din Complexul Studenţesc şi s-a reşapat după 1990 în unitatea „Doi şi un sfert”, apoi a făcut carieră la „Brigada de Combatere a Crimei Organizate” şi Poliţia de Frontieră. Aş putea să scriu o carte despre coincidenţele ciudate din sistemul judiciar timişorean, care leagă destinele celor doi urmăriţi de lux ai Banatului în faţa cărora Poliţia Română este aparent total impotentă.
Cei doi condamnaţi beneficiază efectiv de o imunitate „de facto” în faţa sentinţelor Justiţiei, fiind astfel mai „şmecheri” decât condamnaţi celebri care aparent aveau o influenţă mai mare în statul român cum sunt demnitarii şi liderii politici băgaţi la închisoare în dosarele DNA. O imunitate pe care nu o pot genera decât mafii foarte puternice din interiorul structurilor locale ale serviciilor secrete, o zonă asupra căreia ar trebui să se aplece procurorii la un moment dat. Timişoara poate să fie studiu de caz, din acest punct de vedere şi motivele pentru care nu sunt aduşi în ţară Cârpaci sau Iskandarani pot să constituie un bun punct de plecare pentru o anchetă de corupţie.
Recomandările noastre
