Regretatul arbitru i-a ținut în frâu pe unii dintre cei mai mari fotbaliști din istorie. Atunci când a fost cazul, nu s-a sfiit să-i „îngălbenească”

Nicolae Rainea, cel care a trecut în neființă, miercuri, la vârsta de 81 de ani, a trăit într-o lume paralelă cu cea de astăzi. Este vorba, bineînțeles, de scena arbitrajului, acolo unde nea Nicu a strălucit.

Privind retrospectiv, performanțele celui mai mare „fluieraș” român sunt uluitoare și de neegalat. A împărțit dreptatea la trei Campionate Mondiale (1974, 1978 și 1982), iar dintre liderii generațiilor care i-au urmat, niciunul nu a ajuns la cea mai importantă competiție a fotbalului. Doar Ioan Igna a mai reprezentat România, la un CM, în 1986, la nivelul „centralilor”.

Doar doi europeni se apropie de recordul său

Alături de francezul Joel Quiniou și ungurul Karoly Palotay, se află în grupul „cavalerilor fluierului”, de pe „Bătrânul Continent”, convocați la trei Mondiale.

De asemenea, printre reperele carierei lui Rainea se mai regăsesc finala CampionatuluI European din 1980 (FRG - Belgia, 2-1) și ultimul act al Cupei Campionilor Europeni, din 1983 (Hamburg - Juventus, 1-0).

A scăpat de TBC și s-a făcut arbitru

De loc, Nicolae Rainea a fost brăilean. S-a născut în orașul de la malul Dunării, în 1933, și la fel ca orice puști, s-a visat fotbalist, în niciun caz arbitru. A început să joace în cadru organizat la 13 ani, imediat după încheierea Celui de-Al Doilea Război Mondial, și a trecut pe la Laminorul Brăila, Metalul Piatra Neamț și Constructorul Bârlad.

FOTO:Michel Platini, primul fotbalist din istorie, care a văzut „galben” pentru simulare

În 1956, la 23 de ani, e nevoit să-și încheie cariera, pentru că se îmbolnăvește de TBC. Însă, Rainea are noroc și învinge o boală care făcea ravagii în acele vremuri. Trei ani mai târziu, în timp ce asista la un meci, este rugat de „central” să-l ajute la una dintre tușe, pentru că „titularul” nu ajunsese la stadion. Așa și-a început Rainea cariera de arbitru, la care nu aspirase niciodată. L-a prins repede meseria și a dovedit că are calități pentru o activitate care uzează psihicul. În 1967 a fost inclus pe lista FIFA, semn că reconversia profesională, venită pe negândite, fusese de bun augur. Atunci când nu fluiera, Rainea muncea la SC Rulmenți SA Bârlad, acolo unde era maistru. Cu timpul, a devenit și maestru, în arbitraj.

Nu tolera indisciplina

La turneele finale s-a aflat față în față cu jucătorii legendari. În 1978, la CM din Argentina, a condus meciul de deschidere, Italia - Franța (scor 2-1). Atunci s-a petrecut un eveniment în premieră. Marele Michel Platini a primit un „galben”, pentru simulare. Francezul a strâmbat din nas și Rainea l-a pus să se întoarcă, pentru a-i vedea numărul. „E 15! Chiar nu știe?” a întrebat, retoric, Platini. În 1982, la Mondialul din Spania, Diego Armando Maradona, Paolo Rossi, Claudio Gentile, Mario Kempes și Osvaldo Ardiles, protagoniști ai partidei Italia - Argentina (scor 2-1), au fost avertizați cu „galben” de intransigentul Rainea.

FOTO: Rainea l-a pus la punct pe Paolo Rossi, golgheterul Mondialului din 1982

Rainea a mai trăit un eveniment epocal, la Mondialul găzduit de RFG, în 1974. La meciul Brazilia - Zair (scor 3-0), românul a rămas stupefiat când a văzut că africanii nu cunoșteau regulamentul. Sud-americanii se pregăteau să bată o lovitură liberă, dar africanii ieșeau din zid înainte ca românul să fluiere. Rainea i-a dat „galben” unuia dintre indisciplinați, în momentul în care acesta s-a dus și a lovit mingea.

„Îmi spunea că nu o să uite niciodată că e ziua mea”

„Evenimentul zilei” a stat de vorbă cu Ion Crăcinescu (foto), un alt nume de calibru din aribtrajul românesc, care a oficiat peste 80 de partide internaționale. Fostul „cavaler al fluierului” ne-a declarat că Nicolae Rainea a fost mentor în cariera sa de „central”. „Nicolae Rainea era o fire veselă. Ne permiteam multe glume cu dumnealui. Am avut foarte multe de învățat de la acest mare arbitru. Îmi aduc aminte că la debutul meu în Divizia A, la meciul Corvinul - Dinamo, am avut o altercație cu unul dintre președinții de club, iar dânsul mi-a luat apărarea. Eram un puști. A fost un arbitru excelent. Pot să vă mai spun că am avut o relație foarte bună, mă suna de fiecare dată de ziua mea, îmi ura la mulți ani, și îmi spunea că nu o să uite niciodată că e ziua mea”, ne-a mărturisit Ion Crăciunescu, cel care în 1995 a condus la centru ultimul act al Cupei Campionilor Europeni, Ajax Amsterdam - AC Milan (1-0).

FOTO:Ion Crăcinescu