La Mănăstirea Radu Vodă din Capitală se află, într-o raclă de argint, moaşte din mâna dreaptă a Sfântului Nectarie Taumaturgul, vindecătorul de cancer. Acolo miracolele sunt la ele acasă

Aproape că nu există spital în România, mai ales cele cu secţii de oncologie, să nu aibă în cabinetele medicilor sau la camera de gardă icoana Sfântului Nectarie din Eghina, supranumit Sf. Nectarie Taumaturgul, vindecătorul de cancere. Minunile sale, consemnate în pravilele bisericeşti, sunt de necontestat. Şi în timpul vieţii sale, ca ierarh al Bisericii Ortodoxe, şi după înălţarea sa la cer, Sfântul Nectarie a salvat şi a schimbat vieţi aparent pierdute. În Bucureşti, moaştele sale, aduse tocmai din insula Eghina, din Marea Egee, se află în două locuri: la Patriarhie şi în biserica Mănăstirii Radu Vodă, care are şi hramul marelui vindecător. Paradoxal, stareţul mănăstirii, părintele arhimandrit Nectarie, îi poartă numele. Şi mai interesant este că cel care povesteşte cu înţelepciune şi blândeţe despre Sfântul Nectarie şi despre importanţa cinstirii moaştelor, este un călugăr care a primit, la tunderea sa în monahism, un alt nume îndrăgit de credincioşii ortodocşi din România. Este vorba de părintele ieromonah Arsenie. Nu Arsenie Boca, ci Arsenie Nae.

Călugării Nectarie şi Arsenie de la Mănăstirea Radu Vodă

Părintele stareţ al Mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti, preot arhimandrit, adică monah, poartă numele călugăresc de Nectarie. Mănăstirea pe care o păstoreşte are şi hramul Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul, ocrotitorul bolnavilor, mai ales al celor suferinzi de cancer. E o coincidenţă frumoasă sau un act deliberat? La întrebarea aceasta a răspuns tânărul ieromonah Arsenie, că stareţul era plecat, cu treburi, la Patriarhie.

„Îl cunosc, personal, din anul 2000, când am trecut pragul acestei biserici ca elev seminarist. Nici dânsul nu a ştiut că va primi acest nume binecuvântat. Acesta i-a fost ales de stareţul de pe atunci al mănăstirii, actualul arhiepiscop al Râmnicului, ÎPS Varsanufie”, îşi mângâie călugărul de 32 de ani barba albită timpuriu. Nici el, devenit călugăr în 2007, an în care stareţ a devenit părintele Nectarie, nu şi-a ales singur numele.

De loc din comuna Brezoaele, judeţul Dâmboviţa, din ţara cartofilor şi verzei munteneşti, ar fi vrut, în adolescenţă, să devină preot de mir: „Pe parcursul studiilor în seminar şi, mai târziu la Facultatea de Teologie, fiind foarte apropiat de această biserică cu hramul Sfântului Ierarh Nectarie, prin 2002, am simţit că-l pot simţi pe Dumnezeu total, dăruindu-mi viaţa căii monahale”, rememorează părintele Arsenie, în prezent bibliotecarul Seminarului Teologic din Capitală.

FOTO: Nimeni nu s-a îmbolnăvit de la sărutatul sfintelor moaşte, ci dimpotrivă

Izgonit din Egipt prin intrigi de culise

Sfântul Nectarie, din insula Eghina, Grecia, a murit în 1920. El a fost sanctificat în 1961. Prin urmare, este un sfânt „tânăr”. Ce calităţi a avut fostul arhiereu pentru a deveni Sfânt al Bisericii Ortodoxe? Părintele Arsenie vorbeşte ca din carte: „Calităţile sufleteşti sau duhovniceşti ale Sf. Nectarie au fost credinţa nezdruncinată în Dumnezeu, răbdarea fără cârtire a necazurilor pricinuite de oameni, iertarea tuturor duşmanilor, împlinirea deplină a poruncii, mai puţin urmate astăzi: «Iubiţi pe vrăjmaşii voştri!»”. Sfântul Nectarie a slujit în Egipt, loc din care a fost izgonit, în urma unor intrigi ale altor ierarhi ai acelor vremuri. Care este adevărul? Părintele Nectarie exclamă: „Acesta este adevărul! Întrucât era foarte bine pregătit teologic şi iubit de popor a stârnit invidii. Ierarhi apropiaţi ai patriarhului Sofronie, al Alexandriei, i-au inoculat acestuia cum că Episcopul Nectarie ar vrea să-i ia locul. Patriarhul, în vârstă fiind, n-a putut cerceta adevărul şi l-a destituit fără motiv din funcţia de episcop de Pentapole. Practic l-a alungat în Grecia. Motivul a fost pueril. Chipurile, nu i-ar fi priit clima”.

Interesant este că tânărul călugăr şi-a primit numele de monah tot de la ÎPS Varsanufie, fix la Liturghia oficiată de acesta de pomenire a Sf. Nectarie, pe 9 Noiembrie, cu o zi înainte de ziua Sf. Arsenie Capadocianul.

A chemat ploaia, a exorcizat şi a vindecat oameni doar atingându-i

Se spune că Sf. Nectarie îi ajută pe bolnavii de cancer. Cu toate acestea, el însuşi a murit în urma unui cancer de prostată... Călugărul confirmă: „Păi, tocmai că a suferit de o boală cumplită, înzestrat cu dragostea şi bunătatea de care a dat dovadă de-a lungul vieţii sale, vine grabnic în ajutorul oamenilor tot mai des încercaţi, în zilele noastre, de această maladie”. A săvârşit minuni Sfântul Nectarie în timpul vieţii? Dar după moartea sa? Dacă da, ce exemple elocvente există? Părintele Nectarie zâmbeşte: „Prima a fost chiar când a păşit pe insula Eghina. A vindecat un tânăr posedat de un duh rău. Diavolul care-l poseda începuse să strige de venirea sa înainte ca acesta să coboare pe insulă”. Practic l-a exorcizat! O a doua minune, spune ieromonahul, a făcut-o când a pornit ploaia, după o secetă lungă, cu o rugăciune: „A plouat o săptămână fără oprire, că se îngrijoraseră oamenii, dar tot el i-a liniştit, spunându-le că pâmântul este însetat şi Dumnezeu va opri ploaia când trebuie”. Tot în Eghina a mai vindecat o femeie de „scurgere de sânge”, cu o hemoragie gravă: „Printr-o simplă atingere de Sf. Nectarie, s-a tămăduit pe loc”.

Vindecarea paraliticului şi importanţa moaştelor

Dar după moartea sa, ce minuni a mai făcut? Părintele Arsenie se înflăcărează: „Prima a fost la o jumătate de oră după adormirea sa, din noiembrie 1920. Unul dintre bolnavii cu care împărţise odaia de spital era paralizat. Măicuţele care avuseseră grijă de Sfânt au pus peste picioarele ologului vesta purtată de Părinte. Bolnavul, diagnosticat cu paralizie pe viaţă s-a ridicat pe loc!”. Moaştele sale se află în numeroase biserici din ţară şi străinătate. Care anume dintre sfintele relicve se află în România şi unde anume? „La noi se află o parte din mâna sa dreaptă. La fel şi la Patriarhie. Mai sunt şi la Iaşi, dar într-o biserică de parohie, nu într-o mănăstire”, te îndrumă călugărul.

E momentul unor lămuriri, pe înţelesul mireanului simplu. Ce înseamnă termenul „moaşte”? Cine şi pe ce bază hotărăşte care oseminte sunt moaşte şi care nu? Explicaţia vine, firească: „Sfintele Moaşte sunt trupuri sau oseminte sfinţite prin harul Duhului Sfânt, printr-o viaţă trăită curat în credinţa creştină ortodoxă. Anumite trupuri nu putrezesc şi oasele izvorăsc o bună mireasmă şi, uneori, de mir. Sunt deschise la culoare şi foarte uşoare, spre imponderabil”.

Giulgiul din Torino şi lemnul Sfintei Cruci

Şi, cum ajută moaştele pe credincioşi? „Păi, harul de care am vorbit este energia Dumnezeiască , care transmite credincioşilor putere, vindecare şi speranţă. Harul aparţine lui Dumnezeu, iar sfinţii sunt depozitarii acestuia. Rolul lor e să-l împărtăşească credincioşilor”, te pune pe gânduri părintele Arsenie. Creştinii se închină şi la obiecte, nu numai la rămăşiţe pământeşti. Spre exemplu la „Giulgiul din Torino” – la catolici, sau la fragmente din lemnul Sfintei Cruci... Dacă moaştele sunt rămăşiţe umane, de ce am venera şi nişte obiecte, chit că ele au semnificaţii istorice şi spirituale? Răspunsul e simplu: „Aşa cum acea femeie, din Eghina, s-a vindecat doar prin atingerea rasei Sfântului Nectarie, tot aşa şi credincioşii care venerează lemnul Sfintei Cruci, pe care a fost răstignit Mântuitorul, sau alte vestigii şi relicve, fac legătură cu persoana Domnului Iisus Hristos, cel răstignit şi înviat! Unii ar zice că sunt nişte simple obiecte, ori noi nu ne închinăm la materie, ci la persoana Dumnezeiască sau sfinţilor, către care ne trimite icoana...”.

Nimeni nu s-a îmbolnăvit de la împărtăşanie

Vedem, la televizor, cum la marile sărbători religioase zeci de mii de credincioşi stau la rând pentru a se închina şi a săruta sfintele relicve ale diverşilor sfinţi. Mulţi sceptici, chiar din rândul credincioşilor, se întreabă dacă această tradiţie este igienică. Există vreun pericol, cât de mic, ca cineva să contacteze o boală infecţioasă transmisibilă la contactul cu aceste sfinte moaşte? Pe părintele Arsenie mai că-l umflă râsul: „Am să ofer un răspuns personal. De zece ani, de când sunt călugăr slujitor, mă împărtăşesc din Sfântul Potir cu aceeaşi linguriţă cu care săptămânal, uneori zilnic, se împărtăşesc sute de oameni. N-am nicio boală pe care s-o fi dobândit în acest timp şi pe această cale. Şi nici n-am auzit sau constatat, în viaţa mea liturgică, îmbolnăvirea cuiva din cauza asta! Credinţa e un act liber...”.

Uleiul din candela Sf. Nectarie a vindecat o femeie de cancer la sân

Tot aşa, unii credincioşi vin în pelerinaj la moaştele diverşilor sfinţi cu obiecte de îmbrăcăminte. Ajută la ceva? Părintele spune că, în evlavia lor simplă, unii credincioşi fac şi asemenea gesturi, iar Dumnezeu, văzându-le sinceritatea şi sufletul curat, le primeşte şi rugăciunile pentru cei de acasă, care n-au putut veni la slujbă sau în pelerinaj. Dar îmbulzeala e mare mai mult de hram, decât în restul zilelor. De ce? Nu poţi cinsti moaştele decât în zi de sărbătoare? Părintele iarăşi zâmbeşte, blajin: „E normal. La urma-urmei, toţi oamenii sunt sărbătoriţi de ziua lor sau de onomastică. Or, ziua de pomenire a unui sfânt este ziua sa de naştere în Împărăţia Cerurilor, în Viaţa de Apoi!”.

Alte întrebări îl pun la încercare pe tânărul, dar eruditul călugăr.Au moaştele calităţi taumaturgice? Pot ele vindeca boli? Pot substitui moaştele un tratament medical? Conchide sec: „Medicul tratează şi Dumnezeu vindecă!”. Apoi, punctează decisiv: „Există multe cazuri când un tratament dă rezultatul dorit mult mai repede la un om credincios. Uite, spre exemplu, anul trecut, o doamnă de 45 de ani, diagnosticată cu cancer la sân, pe lângă chimioterapie s-a uns pe frunte cu ulei din candela ce e aprinsă deasupra moaştelor Sfântului Nectarie. S-a vindecat. Tumoarea a dispărut!”.

FOTO: Părintele Arsenie, de la Mănăstirea Radu Vodă povesteşte cu har viaţa Sfântului nectarie din Eghina

Moaştele Sfântului Nectarie sunt autentificate şi certificate

S-a întâmplat, recent, ca la Mânăsirea Celic Dere, din Dobrogea să se descopere că parte din moaştele de acolo erau nişte banale oase de animale, la care se închinau oamenii veniţi în pelerinaj. Cum s-a ajuns la situaţia aceasta jenantă? Există o anumită stânjeneală în atitudinea ieromonahului Arsenie. Răspunde la întrebare, dar cumva în altă direcţie: „Despre acea situaţie nu am suficiente date să formulez o opinie. Dar dacă sunt aici, la Mănăstirea Radu Vodă, şi vorbim despre moaşte, pot să spun că relicvele Sfântului Nectarie, aflate la noi, sunt autentificate printr- un act eliberat de maica stareţă a Mănăstirii Sfânta Treime, din Eghina, monahia Teodosia. Prima oară în anul 2002 şi, pentru o altă parte mai mare, în 2008”.

Sfântul Nectarie te dezleagă şi de viciul desfrânării, beţie sau dependenţa de jocuri de noroc

O altă minune a Sfântului Nectarie, tot recentă, s-a petrecut în 2009, atunci când racla cu moaştele sale a fost furată din incinta bisericii Mănăstirii Radu Vodă. „Atunci, un echipaj de poliţie i-a prins pe tâlhari aproape imediat. Mărturia poliţistului a fost extrem de interesantă: «Ceva m-a împins să opresc acea maşină şi nu alta...»”, îşi aminteşte părintele Arsenie. Iar exemplele pot continua. O sumedenie de credincioşi suferinzi s-au vindecat, în ultimii ani, după ce s-au rugat la moştele Sfântului Nectarie din Eghina: „S-au vindecat de diabet, de cancer, boli de ochi, dureri de oase sau articulare rugându-se la moaştele Sfântului. Şi n-au fost puţine nici cazurile de «înviere sufletească», de oameni care au ieşit din depresii şi de cei robiţi de diferite vicii, cum ar fi alcoolul, tutunul, drogurile, jocurile de noroc şi egoistele patimi ale desfrânării!”.