Personaj complex, adept al dictaturilor lui Carol al II-lea și Ion Antonescu și fost președinte al Academiei Române, Constantin Rădulescu-Motru, bărbatul cu pălărie și baston din această fotografie, are o poveste de viață impresionantă

Un portret extraordinar prin calitatea informațiilor sintetizate, care rezonează perfect cu atitudinea demnă, superioară, ușor extravagantă din imaginea pe care v-o propunem astăzi, a realizat Paul Cernat, critic literar și scriitor. Să-i dăm cuvântul: „Acum 150 de ani (2 februarie 1868) s-a născut la Butoiești, Mehedinți, etnopsihologul, filosoful și teoreticianul cultural Constantin Rădulescu-Motru (m. 4 martie 1957, București). (…) Discipol al lui Maiorescu, face studii universitare la München și Leipzig, dîndu-și în 1893 un doctorat despre Kant.

Devine universitar la București (docent în psihologie și istoria filosofiei), iar în 1897 publică prin carte autohtonă despre Nietzsche (onesta F. W. Nietzsche. Viața și filosofia sa), urmată de Cultura română și politicianismul (1904), cel mai important volum de critică socio-politică antiliberală și pro-junimistă al epocii”.

Prieten cu I.L. Caragiale

După acest galop literar elitist, condus magistral de criticul Paul Cernat, urmează altul, identic: „(…) Prieten cu Caragiale (ambii devin adepții lui Take Ionescu), a comis și teatru social (piesa de moravuri Domnul Luca, istorizanta Păr de lup). Despre Caragiale va rosti, în anii ’30, două conferințe radiofonice, una cu caracter memorialistic, alta - 70 de ani înaintea Martei Petreu... - despre filosofia sa (…)”.

Gusti, rivalul de la Academie

​Deși în această fotografie Motru apare alături de Dimitrie Gusti, cu care era coleg în Partidul Național Țărănesc, cei doi oameni de litere au fost și rivali, luptând, în 1923, pentru același loc în Academia Română.

„Ca universitar, Motru l-a adus ca asistent pe atipicul Nae Ionescu (tot el îl trimisese în Germania, pentru studii doctorale), cu care va polemiza mai apoi. (…) Deși fără noțiuni de orientalistică (dar cine avea, între universitarii români?), va prezida simpatetic acordarea doctoratului în Yoga lui Mircea Eliade”, amintește Paul Cernat.

Germanofil exaltat

„A fost mentorul multor generații de studenți (răutăcioșii îl porecleau «Mortu’») și, alături de Gusti, unul dintre cei mai influenți universitari raționaliști ai interbelicului autohton (…) Regretabile, oricum simptomatice în context pentru tropismele autoritariste, antiruse și germanofile ale conservatorismului autohton (deși arestat de germani în 1916, Motru rămîne un germanofil exaltat) rămîn adeziunea, justificată pragmatic, la dictaturile lui Carol II și Antonescu, antidemocratismul elitist sau preferința pentru Mussolini și Hitler în fața aliaților (…). Va fi răsplătit în consecință, devenind între 1938 și 1941 președintele Academiei (…)”, consemnează Cernat.

Viraj spre comunism

La vârsta senectuții, Constantin Rădulescu-Motru se reorientează ideologic: „Publicat în opt volume între 1996-2000, jurnalul său (Revizuiri și adăugiri), ținut între 75 și 85 de ani, e o diagramă a omului sub vremi și a adaptărilor sale (după 1945 fostul pro-fascist moderat se arată favorabil comunismului, căruia îi prevede durata)”, menționează Paul Cernat.