Originar din Capadocia (în estul Turciei de azi), născut în jurul anului 423, Cuviosul Teodosie cel Mare este considerat începătorul vieții de obște în mănăstire.

Intră de tânăr în monahism într-o mănăstire din Ierusalim, după ce îl cunoaște pe Sfântul Simion Stâlpnicul, pentru ca ulterior să se retragă într-o peșteră de lângă Betleem, unde petrece timp de 50 de ani hrănindu- se cu ierburi sălbatice și legume. Datorită vieții sale sfinte, atrage în jurul său numeroși ucenici, drept care zidește lângă peșteră o mănăstire unde pune bazele vieții de obște, traiul în comun al călugărilor. A fost un luptător acerb împotriva ereziei monifizite, care nega cele două firi - divină și umană – ale lui Hristos. Teodosie cel Mare trece la cele veșnice în jurul anului 529.