Manifestul parlamentarului român | VOCILE DREPTEI

Manifestul parlamentarului român | VOCILE DREPTEI

Vrem să putem fura în liniște, fără să fim trași la răspundere. Dacă e cineva care poate să fie deasupra Legii, ăia suntem noi!

Vrem să ne votați, chiar dacă nu am făcut nimic pentru voi și nici măcar nu ne stă gândul la voi. Chiar dacă unii dintre noi mai ajung la mititica, nu vor putea să ne distrugă. Cei care ajung acolo sunt imediat înlocuiți cu alții, practic e ca și cum ne replicăm, ne clonăm cumva. Votați-ne că alții oricum nu aveți, iar dintre voi dacă vreunul încearcă să intre în sistemul nostru îl depistăm și-l scoatem cu picioare-n cur afară dintre noi. Suntem impenetrabili. Noi suntem Puterea!

Adevărul e că ne epuizează perioada de campanie electorală. Să dăm mâna cu voi, să vă batem pe umăr, să zâmbim și să ne prefacem preocupați de problemele voastre de trei lei e pentru noi un a-de-vă-rat coș-mar. Era singurul, dar s-a mai adăugat unul, hai două: DNA și ÎCCJ. Dar rezolvăm noi și asta. Până se dezmeticește Klaus, noi o să facem legea să sune așa cum vrem noi. Noi suntem puterea poporului! Pe noi ne alege lumea. Cu milioanele. Să nu vă imaginați că ne e frică de președinte. Nu înseamnă nimic pentru noi.  Am prosperat și în timpul Marinarului, darămite acum când ăsta de acum parcă e picat de pe Lună. Îl lăsăm în pace să se plimbe liniștit peste tot, să dea interviuri pline de importanță în Germania. Are deja un aer ”monarhic”, semn că îi place postura asta, peste tot cu alaiul și cu soția. Așa că până se dezmeticește, dar nu vă bazați pe asta!, noi rearanjăm ce a fost deranjat de avântul Justiției care și-a cam luat nasul la purtare.  

Revenind la campaniile electorale, cel mai tare ne dezgustă bătrânele și bătrâneii. Plâng, dom`le, plâng de se rupe cămașa pe ei! Se smiorcăie precum copiii. Anul viitor vor fi alegeri și deja ne doare capul. Iar va trebui să pupăm babele, să dăm mâna cu toți jegoșii și păduchioșii, cu rupții-n cur, să străbatem țara-n lung și-n lat. Prin târguri și piețe, printre tarabe să vorbești cu toți sărăntocii care, de cum îi bagi în seamă, te-nnebunesc cu toată istoria familiei lor. Să stea acolo-ntre urzicile și pătrunjelu` lor dacă n-au fost în stare de mai mult. Se atârnă toți de noi de parcă ar avea lipici. Apar de peste tot.

În campanie îi lovesc pe toți drepturile, de parcă le-ai putea da ceva din tot ce cer. Păi, în primul rând, trebuie să ne aranjăm noi. Unde dracu` s-a pomenit ca tu, care muncești, să mori de foame ca să-i dai la altu`!? Campaniile electorale sunt odioase. Trebui să asculți toate poveștile lor nemuritoare despre pensiile lor mizerabile, părinți despre copiii lor pe care nu îi pot duce în vacanțe. Lasă-ne, dom`le, cu vacanțele, să stea dracului acasă!  Apoi babele care vorbesc doar despre medicamente. Astea sunt o specie aparte. Curg hainele de pe ele, zboară moliile amețite de lumină din zdrențele lor (și îți și spun că nu și-au mai cumpărat o haină nouă de vreo douășideani, de parcă e vina noastră?!), babele cu pielea lor smochinită, cu ochii umezi, îți dau toate detaliile despre operațiile lor, despre medicamente, despre rețete. O viață avem și să vorbim despre medicamente?! Și ca să nu fim chiar așa de dramatici, hai că, din când în când, vă mai dăm și câte-un bacșiș. Neimpozitat, că trag banii la noi, vin unii cu saci, și ne înțelegem perfect, vorba aia o mână spală pe alta. Și mai e și această comoară pe care am pus mâna și nu o mai lăsăm: bugetul de stat. E porcușorul nostru norocos din care curg banii peste noi.

Fiecare trăiește cum își așterne. Pentru ce să fim noi vinovați pentru că n-au fost sărăntocii în stare să-și pună deoparte nimic?! Noi ne punem deoparte. Dar DNA-ul e chiar o problemă. O pacoste. Procurorii ne urăsc de moarte. Își fac imagine pe seama noastră. Ne hăituiesc de parcă altă treabă n-au pe lumea asta. Ce vremuri erau odată?! Nimeni nu te întreba nimic. Nimeni nu te deranja cu o vorbă. Acum telefonul sună uneori ca o ghilotină.  Povestesc unii că s-au îmbolnăvit de inimă din cauza lor.

Ce au, dom`le, cu noi?! Că doar n-am omorât pe nimeni!

Oricare dintre noi trăiește cu spaima asta. Telefonul prin care ești invitat acolo. Te întâlnești cu câte unii care au trecut pe le ei, muică!, ce-ți povestesc. Tortură psihică! N-am omorât pe nimeni! Acum doar n-o să muncim pe nasturi!? Facem legi și pentru asta ar trebui să fim plătiți regește, nu cu mizilicul ăla nerușinat de leafă de parlamentar. Care-i prostu` care-și poate imagina că putem trăi din mizeria aia de leafă. Procurorii și judecătorii încearcă să ne distrugă, dar acum s-au unit toate fronturile politice și o să le iasă pe ochi Statul lor de drept. Da, vor sta drepți în fața noastră! Ca pe vremuri. Ehehe, ce vremuri! De aur.

Vrem să ne lăsați în pace și să nu vă mai băgați în ciorba noastră, fie că sunteți procurori, judecători, jurnaliști, cetățeanul din fața televizorului, cetățeanul de pe stradă, cetățeanul din tramvai, de la cozile de la finanțe, de prin spitale, și în general orice cetățean ați fi pentru că v-ați pierdut orice urmă de respect și de rușine pentru și în fața parlamentarilor, pentru Legiuitor! Nu vă mai vedeți lungul nasului! Noi suntem cheia de boltă, fără noi statul moare. La noi e robinetul pe lege, pe buget, pe respirația voastră. Orice cetățean ar fi în locul nostru și-ar trage partea. Așa e de când lumea! Mă rog, lumea românească. De parcă am vorbi de lucruri sfinte. Așa e în viață. Cine poate, oase roade, cine nu, visează! Parlamentarul este Legiuitorul, adică face legea. Ce atâta filozofie! Cine-mparte parte-și face!

De ce să stricăm rostul lumii?!

Vrem să vă vedeți de ale voastre. De viața voastră lipsită de importanță, de viețile voastre cu frigiderele voastre goale, de ieșirile voastre la iarbă verde că nu sunteți în stare să vă faceți un concediu ca lumea. Vedeți-vă de viețile voastre, de cheltuielile voastre de întreținere care vă produc insomnii. Și tot e mai bine decât insomniile noastre care-s pe milioane de euroi! Așa că, vedeți!, nici nu aveți o așa răspundere mare, câteva sute de lei să produceți și voi pe lună pentru amărâtele voastre de cheltuieli lunare. Ce știți voi cum e să pierzi sute de mii de euroi?! Să te gândești zi și noapte cum să dosești, cum să faci pierdută urma banilor, să nu dea nimeni de ei, de banii munciți în Parlament.

Parlamentul nu e pentru fraieri, nu e pentru visători!

Și chiar nu e de râs că Darius a ascuns tablourile în pereți. Așa ne chinuim cu toții să ascundem, că ăștia, procurorii și judecătorii, vor să ne ia până și fața de pernă pe care dormim. E un fel de a spune că dormim. Noi nu mai dormim de un timp. Dar e un câștig. Atât de mult îi urâm cu Statul lor de drept încât acum nu mai e dușmănie între noi, parlamentarii, politicienii. Suntem una-n cuget și simțire. Am identificat dușmanul. Dușmanii.  Justiția și Cetățeanul! Cât timp dormeau pe picioare a fost bine. Și ce bine a fost! Am prosperat cât în zece vieți. Dar acum, de când li s-a urcat la cap, Justiției și Cetățeanului, că vor ordine, fugim ca-n gaură de șarpe. Să ne ascundem. Dar acum măcar suntem uniți!

Nouă ne place Cristiana. E ca o martiră pentru noi. Ochii ăia sunt de icoană, dom`le! Și ce bine le spune! Adică cum să ne ia pe noi la bani mărunți niște procurori și niște judecători. Dar Cristiana le-a zis-o. Arestu` nu e pentru noi, oricum ar fi. Suntem mult prea sus. Noi care avem totul pe mână! Păduri, orașe, oameni. Ne-am aranjat și pensiile, deci se poate! Să fie 100% siguri și tot nu au drept să se ia de Legiuitor! 

Nu cerem lucruri complicate. Nu le îmbrăcăm în formă complicată. Sunt simple. Lăsați-ne în pace! Noi cu ale noastre, voi cu ale voastre. E simplu. Istoria ar trebui să ne dea de gândit, putem învăța din ea. Lumea asta s-a construit din nimic și s-a dezvoltat pentru că existau legi precum alea care impuneau că prostimea nu avea ce să ceară socoteală celor care făceau parte din clasa domnitoare. Noi ne gândim serios la crima de lezmajestate.

Aceasta ar putea fi esența manifestului nostru. Ofensa adusă parlamentarilor/politicienilor să fie încadrată de lege drept crimă. Și cum noi suntem Legiuitorul, acesta ar putea fi un proiect de suflet. Ne-am săturat de prigoana procurorilor/judecătorilor, dar și de bășcălia Cetățeanului! Să instituim crima de lezmajestate parlamentară!