RĂZBOIUL din Kosovo. De ce A CEDAT Miloșevici SUFLETUL SERBIEI? Istoria ALETFEL decât o înveți la școală

O mulțime de istorici și jurnaliști respectabili s-au întrebat după finalul războiului din Kosovo ce l-a făcut pe liderul sârb Slobodan Miloșevici să capituleze în fața NATO, deși loviturile aeriene ale aliaților nu reușiseră să afecteze major capacitatea de luptă a armatei iugoslave.

Toți experții sunt de acord că e vorba de un complex de factori, dintre care cei mai importanți ar fi solidaritatea NATO în chestiunea Kosovo, întețirea loviturilor aeriene împotriva obiectivelor industriale și de infrastructură, faptul că Rusia s-a alăturat NATO și a pus presiune suplimentară pe regimul de la Belgrad să capituleze, dar și planurile NATO pentru o intervenție militară terestră de amploare.

Decizia lui Slobodan Miloșevici de a accepta cererile NATO pe 3 iunie 1999 a fost pusă de cercurile diplomatice pe seama eșecului eforturile sale de a dezbina membrii NATO pe tema războiului din Kosovo.

La sfârșitul lui aprilie, la aniversarea a 50 de ani de la fondarea NATO, liderii politici au hotărât să intensifice acțiunile militare. Nici erorile militare, ca, de pildă, bombardarea ambasadei chineze (dacă într-adevăr a fost vorba de o eroare), nici „pierderile colaterale” de vieți în rândul civililor sârbi și kosovari nu au mai zdruncinat solidaritatea dintre țările NATO, spre disperarea lui Milosevici.

Exclusiv. Borcea își inițiază fiul în tainele afacerilor. Cei doi au fost surprinși în acțiune

Dispar unele pensii. Românii care ar trebui să se grăbească să-și depună dosarul

O altă lovitură grea pentru liderul sârb a venit din partea aliatului tradițional al Serbiei, Rusia. După o discuție telefonică maraton cu Bill Clinton, pe 14 aprilie, președintele rus Boris Elțin l-a însărcinat pe Viktor Cernimîrdin să salveze relațiile Rusiei cu Occidentul chiar sacrificând Iugoslavia.

Au urmat negocieri cu reprezentanți ai Secretariatului de Stat al SUA. Apoi, Cernimîrdin și premierul finlandez Matti Ahtisaari i-au prezentat lui Miloșevici, la Belgrad, cererile NATO.

Într-un articol publicat pe 6 iunie 1999 în Los Angeles Times, ziariștii Tyler Marshall și Richard Boudreaux redau conversația avută de cei doi cu liderului sârb. ”Asta e ce am de făcut pentru a opri bombardamentele?”, ar fi întrebat Miloșevici. Cernomîrdin a încuviințat, iar Aftisari a adăugat: „Asta e tot ce puteți obține mai bun. Situația nu poate decât să se înrăutățească pentru voi”. „Clar! Sunt de acord cu punctul ăsta de vedere”, ar fi răspuns resemnat Miloșevici.

Militarii NATO nu sunt însă de acord că acestea ar fi fost motivele principale pentru care Miloșevici a cedat până la urmă. Generalul locotenent Michael Short crede că decizia NATO de a lovi drept la țintă, și anume ținte strategice în Serbia și Belgrad, l-a făcut pe liderul sârb să capituleze.

Despre pericolul unui atac terestru de amploare, dar și despre argumentele de ordin personal care l-ar fi determinat pe Miloșevici să cedeze sufletul Serbiei, vom vorbi în materialul de mâine.