Există doi Donald Trump. Noi, liberalii, vedem un narcisist autoritar, bigot, imoral, sadic și ignorant, așa cum ni se relevă el prin propriile cuvinte. Dar mai există și un alt Trump, unul care e invizibil pentru liberali: un Trump conservator de bun simț. Este acel Trump descris de oameni care la rându-le sunt conservatori de bun simț, scrie Simon Kuper, într-o analiză publicată de ft.com.

Ei cred că noi, liberalii bolnavi de Sindromul Dereglării Trump, ar trebui să ignorăm ce spune Trump și să ne concentrăm pe ce face. Unii dintre acești conservatori de bun simț se întâmplă să fie cititori ai Financial Times, și ei sunt cei care mi-au prezentat această argumentație în e-mail-uri bine puse la punct. Le voi expune aici pledoaria, așa cum am înțeles-o eu.

”Donald Trump a fost a fost suficient de dur cu Putin”, spun conservatorii

Conservatorii de bun simț descriu un Donald Trump inteligent, ale cărui cuvinte vulgare disimulează în spatele lor politici eficiente. Să luăm, de pildă, presiunea pusă de el asupra statelor europene pentru a-și finanța propria apărare. Noi, liberalii, suntem fixați pe amenințarea lui scandaloasă cum că va „încuraja” Rusia „să le facă orice naiba vor ei să le facă” europenilor recalcitranți.

Însă conservatorii de bun simț explică că, de fapt, el e primul președinte american care a reușit să atingă obiectivul foarte vechi al SUA de a-i determina pe europeni să-și mărească bugetul militar. (Liberalii ar argumenta că mai degrabă Vladimir Putin a avut un rol mai important aici, prin invadarea Ucrainei.) Conservatorii de bun simț mai adaugă că Trump a fost suficient de dur cu Putin încât el e unicul președinte recent al Americii în mandatul căruia nu a avut loc o invazie rusă. Din perspectiva lor, pentru a-l cita eronat pe Theodore Roosevelt, Trump vorbește gălăgios și are mereu la el o bâtă mare.

Conservatorii de bun simț argumentează că, în calitate de președinte, Trump a acționat precum un conservator de bun simț. El le-a redus impozitele doar „creatorilor de avuție”. El a combătut imigrația. Sub Trump, arată ei, inflația a fost mică, pe când Joe Biden a agravat creșterea globală a prețurilor din 2021-2022 prin stimulentul lui fiscal post-pandemic. Acum Biden, imitându-l practic pe Trump, propune noi taxe vamale pentru oțelul și aluminiul din China.

”Familia Trump s-a îmbogățit profitând de pe urma președinției”

Firește că - vor ridica din umeri nepăsători conservatorii de bun simț - familia Trump s-a îmbogățit profitând de pe urma președinției.

Dar tot așa s-au îmbogățit și familiile Clinton și Obama, deși, ar sublinia liberalii, ele au făcut-o după încheierea mandatelor. Conservatorii de bun simț dezaprobă comportamentul jenant al lui Trump în cursul asaltului Capitoliului din 6 ianuarie 2021. Dar pe de altă parte îi și înțeleg temerile legate de posibila măsluire a votului. În definitiv, acel tip de vot prin corespondență blamat de el e interzis în majoritatea democrațiilor europene.

Pe scurt, conservatorii de bun simț vin cu o pledoarie mult mai de bun simț pentru Trump decât a fost el însuși capabil s-o formuleze vreodată. Tot ei mai subliniază, și e corect, că elitele liberale îi disprețuiesc pe simpatizanții lui Trump.

Narcisistul periculos sau conservatorul de bun simț?

Așadar, care e adevăratul Trump: narcisistul periculos sau conservatorul de bun simț? Eu aș argumenta că răspunsul ar trebui să vină de la acea categorie de conservatori americani care-l plac cel mai puțin pe Trump: cei care au lucrat împreună cu el. Mulți dintre ei s-au reorientat între timp spre viziunea liberală.

Numai patru dintre zecile de foști membri ai cabinetului Trump îl susțin acum pentru realegere, afirma NBC News vara trecută. Câțiva foști consilieri ai lui fac acum turul țării avertizând că nu trebuie votat. Un articol recent de la Associated Press surprinde câteva asemenea avertismente: Trump e un „pericol la adresa democrației”, a declarat fostul secretar al apărării Mark Esper. Și e „inapt pentru a fi președinte”, a afirmat fostul consilier de securitate națională John Bolton. Trump „admiră autocrați și dictatori criminali”, spune fostul lui șef de personal, John Kelly. Realegerea lui Trump „ar putea însemna sfârșitul democrației americane, așa cum o știm”, a avertizat o fostă directoare de comunicare a Casei Albe, Alyssa Farah Griffin.

Când te rupi de lumea lui Donald Trump

Toți acești oameni sunt conservatori. Interesul lor personal ar dicta în mod cert ca ei să-l laude pe potențialul viitor președinte și să se dea mari că au lucrat pentru el. Dar ei n-o fac și, din contră, riscă în schimb să fie ostracizați de propriul trib. Cassidy Hutchinson, angajată la Casa Albă în vremea lui Trump și devenită ulterior avertizor de integritate, a declarat: „Nu e ușor [...] sunt multe consecințe pe care trebuie să le înfrunți atunci când te rupi de Lumea lui Trump”.

Alți conservatori care îl cunosc personal pe Trump își etalează disprețul pentru el doar în privat. Mitt Romney descria o încăpere plină de senatori republicani care l-au primit pe Trump cu ovații la scenă deschisă, l-au ascultat respectuos și au „izbucnit în râs” imediat ce a ieșit pe ușă. Mai există de asemenea și un întreg gen literar cuprinzând funcționari anonimi ai administrației Trump care relatează povești de groază despre președinția lui. Pe de altă parte, e dificil să găsești vreun democrat care a lucrat sub Biden și care să afirme că e inapt pentru președinție.

Răspunsul automat ar fi că opozanții conservatori ai lui Trump sunt „Republicani Doar cu Numele”. Ceea ce ar sugera însă că în Partidul Republican nu-i loc și pentru conservatori de bun simț. Răspunsul cel mai probabil e că niște oameni de bun simț și-au inventat un Trump după chipul și asemănarea lor. Articol de Simon Kuper. (Traducerea Rador)