Ingvar Kamprad a avut un trecut controversat, având legături cu naziştii, pe care le-a numit greșeli uriașe. La scurt timp după finalul celui de-al Doilea Război Mondial, el a făcut parte dintr-un grup nazist suedez şi se pare că a fost susţinător al mișcării multă vreme.

Deși s-a spus, în repetate rânduri, că tinerețea sa a fost marcată de simpatiile pentru nazism, Ingvar Kamprad a declarat că acest lucru a fost una dintre cele mai mari greșeli făcute și nu a vrut să vorbească prea mult despre acest subiect.

Fondatorul Ikea și miliardarul Ingvar Kamprad a trecut la cele veșnice duminică, la vârsta de 91 de ani. Potrivit informațiilor companiei sale, Kamprad a murit în somn, chiar în casa în care locuia.

Unul dintre numeroasele lucruri datorită cărora va rămâne în istorie este faptul că, deși putred de bogat, Kamprad a trăit o viață modestă, lipsită de lux și mofturi.

Pentru un multi-miliardar, Ingvar Kamprad părea să trăiască o viață ostentativ de modestă. El a condus un Volvo alb vechi de 15 ani, purta mereu numai haine second hand, cumpăra frcute și legume doar după amiaza, când prețurile erau mai mici și prefera să se tundă în țările în curs de dezvoltare, penru că era mai ieftin.

A zburat mereu la clasa economică, iar atunci când a ales cazare la un hotel s-a asigurat că ajunge la cel mai ieftin și modest. De mini-baruri costisitoare nici nu s-a pus problema!

Atunci când își dorea, totuși, să facă extravaganțe, Ingvar Kamprad tot la capitolul modestie le făcea. Își satisfăcea poftele culinare cu șuncă sau icre de pește suedez. Iar în zilele în care chiar își dorea să „arunce banii pe fereastră”, miliardarul Ikea își cumpăra o cămașă nouă sau o cravată.

Pare o viața ciudată pentru un bărbat care, în 2004, a depășit fondatorul Microsoft, Bill Gates și a devenit cel mai bogat om din lume.

Kamprad a dus o viață activă. Acesta a fost fondatorul firmei Ikea, compania de mobilier cu costuri reduse. Kamprad a cunoscut noțiunea de succes alături de firma sa de mobilă și a întreținut afacerea, fiind chibzuit cu fiecare mișcare pe care o făcea. Acesta s-a extins, construind magazine de tip depozit pe terenuri ieftine și cumpărând materiale la un preț redus.

Când cea de-a doua soție, Margaretha, i-a spus că își dorește o casă de vacanță în Franța, Kamprad a fost obligat să îi îndeplinească dorința, însă cu o singură condiție. Miliardarul a dat spre închiriere restul camerelor din casa de vacanță pe care cei doi nu le foloseau.

Kamprad a refuzat să se deplaseze folosind taxiurile în Londra și a preferat să meargă la întâlnirile de afaceri, dintre care unele extreme de importante, cu autobuzul. Mai mult, când una dintre întâlniri s-a terminat mai devreme, fondatorul Ikea a refuzat să plece, doar pentru că plătise pentru o zi întreagă de parcare.

Acesta a fost un model pe care angajații săi s-au simțit obligați să îl urmeze. Kamprad îi încuraja să scrie pe ambele părți ale unei bucăți de hârtie și să recicleze lucruri.  Au lucrat modest și au făcut profituri fenomenale. În Suedia a fost considerat un geniu-anteprenor, un erou care a creat un imperiu și a revoluționat industria mobilei.

Duminică, Torbjörn Lööf, director executiv și președinte al societății-mamă, Inter Ikea Group, a declarat: „Ne vom aminti dedicarea și angajamentul său de a le fi întotdeauna aprape multor oameni. Să nu renunțați niciodată, să încercați întotdeauna să deveniți mai buni și să conduceți prin exemplu”, potrivit Daily Mail.

Probabil, Loof a uitat temporar de alcoolismul lui Kamprad și, bineînțeles, de acel episod neplăcut din 1994, când ziarul Stockholm Expressen scria despre Ingvar Kamprad că s-a alăturat unui partid fascist suedez în 1943 și a devenit un simpatizant nazist, în același timp în care a fondat compania. Potrivit ziarului, numele său a apărut în arhivele lui Per Engdahl, un lider fascist suedez care murise recent. În Suedia neutră, Kamprad a ajutat la întâlnirile de partid, a rămas implicat după al doilea război mondial și, în 1950, chiar i-a scris lui Engdahl, spunând cât de mândru a fost de participarea sa.

În 1994, răspunsul publicului antreprenor a fost rapid și umil. Kamprad a scris o scrisoare angajaților Ikea, în care și-a numit afilierea la organizație „cea mai mare greșeală a vieții sale”, „cel mai mare fiasco” și „o parte din viață pe care o regret amar”. Chiar și așa, pata nazistă a fost greu de îndepărtat. În 2011, o carte a lui Elisabeth Asbrink a sugerat că legăturile s-au intensificat, iar serviciile de informații suedeze au deschis un dosar despre el. Ingvar Feodor Kamprad s-a născut în Pjatteryd, Suedia, pe 30 martie 1926, într-o familie modestă de fermieri.

Datorită modului în care a știut să formeze compania și să o întrețină, astăzi, aceasta generează venituri de peste 33 miliarde lire sterline din 412 de magazine din 49 de țări. Mai mult, se crede că unul din cinci copii britanici au fost concepuți pe o saltea Ikea.

Recent, structura complexă a afacerilor Ikea - care este încă în proprietate privată și are loc într-o fundație de încredere în familie din Liechtenstein - a fost un subiect delicat și controversat, iar Comisia Europeană a declarat anul trecut că a lansat o anchetă privind stabilirea impozitelor Ikea.

În 1982, Kamprad și-a transferat interesul pentru Ikea la o fundație caritabilă olandeză. S-a retras în Elveția, dar nu a demisionat de la „bord” până în 2013. Fiii săi păstrează la înălțime, flacăra Ikea.

În 2008 o statuie de-a lui Ingvar Kamprad a fost ridicată în orașul său de origine suedez. El a refuzat să taie panglica. În schimb, a dezlipit cu atenție panglica, a împăturit-o frumos și i-a înmânat-o primarului, spunându-i că ar putea să o folosească din nou.