Tudorel Toader, ministrul Justiției, propune pe lângă modificările aduse numirii procurorilor și reglementări concrete privind numirea președintelui instanței supreme. UNJR a venit cu precizări concrete despre acestă numire ”cheie” și sugerează ca președintele tutrotr judecătorilor să fie făcută în urma votului tuturor judecătorilor din țară.

În prezent puterea judecătorească – instanţele, adică – este singură putere din stat care nu îşi alege reprezentantul prin vot. Lipsa implicării judecătorilor din ţară în alegerea preşedintelui ICCJ a creat o ruptură între instanţa supremă şi restul instanţelor.

Prezentăm în continuare comentariile pe care le-am trimis ministrului justiţiei privind numirea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Procedura de numirile în funcţiile de conducere la ICCJ

Propunerea ministrului: “preşedintele şi vicepreşedinţii ICCJ vor fi numiţi de către Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători, dintre judecătorii ICCJ care au funcţionat la această instanţa cel puţin 2 ani şi nu au fost sancţionaţi disciplinar“.

Poziţia UNJR: “Suntem de acord în principiu cu propunerea, cu următoarele modificări însă:

În cazul preşedintelui ICCJ, pentru a ajunge în această funcţie candidatul va avea nevoie şi de validarea prin vot a tuturor judecătorilor din ţară, după regulă similară componenţei CSM-ului.

Constituţia prevedere că statul român “se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească”. Tot Constituţia prevede că “justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe”.

Dintre cele trei puteri, numai preşedintele ICCJ – reprezentantul puterii judecătoreşti – nu este ales prin vot. Lipsa unei rol efectiv al judecătorilor din ţară în alegerea preşedintelui ICCJ face să există o ruptură între instanţele din ţară şi ICCJ.

Propunerea concretă de numire a preşedintelui ICCJ pe care o facem este următoarea:

a. Precondiţii: minim 3 ani vechime la ICCJ, să nu fi fost sancţionat displinar.

b. Cei ce îndeplinesc condiţiile, dintre judecătorii de la ICCJ, îşi pot depune candidaturile însoţite de cv şi un proiect la secţia de judecători a CSM. Apoi susţin un interviu în faţă comisiei, interviu transmis live şi apoi publicat pe site.

c. În termen de 7 zile de la interviul din faţă CSM, sunt convocate adunările generale ale tuturor instanţelor din ţară care, prin vot secret, fie aleg unul dintre mai mulţi candidaţi, fie îl validează, în cazul în care este un singur candidat.

Votul instanţelor va fi proporţional cu componentă membrilor CSM. Voturile de la judecătorii, tribunale şi ICCJ reprezintă fiecare câte 2/9 din total, iar voturile de la curţile de apel 3/9 din total.

CSM desemnează candidatul câştigător şi transmite decretul de numire la preşedintele ţării pentru emitere.

d. Preşedintele ţării semnează decretul de numire în funcţia de preşedinte ICCJ. Preşedintele are dreptul să respingă o singură dată, motivat, propunerea de numire venită de la CSM. Candidatul respins poate candida din nou.”

Procedura de numire în funcţiile de conducere la Ministerul Public

Propunerea ministrului:

a. procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul şef al DNA, adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai Parchetului de pe lângă ICCJ şi ai DNA, precum şi procurorul sefal DIICOT şi adjuncţii acestora sunt numiţi de secţia pentru procurori, la propunerea ministrului justiţiei.

b. pe baza unei proceduri transparente, ministrul justiţiei formulează cel puţin două propuneri, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia de procuror.”

Propunerea UNJR pentru procedura de numire în funcţiile de conducere din parchete este următoarea:

“1. Precondiţie: vechime minimă 18 ani, din care cel puţin 5 ani la parchetul de pe lângă curţile de apel.

2. Definirea precisă a procedurii în baza căreia ministrul justiţiei face aceste propuneri, pentru a asigura transparenţă şi egalitatea de şanse tututor procurorilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege şi doresc să participe la această procedura.

Ministrul justiţiei face către secţia de procurori a CSM cel puţin 2 propuneri pentru fiecare funcţie.

3. Candidaţii vor prezenţa un proiect de management şi vor susţine un interviu în faţă secţiei de procurori, care e transmis live.

4. După finalizarea interviurilor, se va cere avizul consultativ din partea adunării generale a procurorilor, în funcţie de parchetul sau structura vizată.

5. CSM, secţia de procurori, va desemna procurorul care să ocupe funcţia, iar Preşedintele României va semna decretul de numire.

6. Preşedintele României poate respinge o singură dată, motivat, numirea făcută de CSM. Persoană respinsă poate candida din nou.

Propunerea respectă cerinţele MCV, Greco, plus necesitatea de checks and balance.

7. Procedura anterior mentinata ar urmă să fie aplicată numai pentru numirile în funcţiile de Procuror General, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul şef al DNA, adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai Parchetului de pe lângă ICCJ şi ai DNA, precum şi procurorul şef al DIICOT şi adjuncţii acestora.

8. Pentru funcţiile anterior menţionate, numărul mandatelor este limitat la 2, fiind avute în vedere, în acest sens, oricare dintre funcţiile prevăzute la pct. 7. Astfel, un procuror nu poate ocupă decât de 2 ori o funcţie de conducere în vârful ierarhiei parchetelor, indiferent dacă aceste funcţii au fost diferite.

9. Numărul mandatelor ar trebui limitat la 2 inclusiv în cazul şefilor de birou, servicii, direcţii etc., indiferent dacă aceste funcţii au fost sau nu diferite.”