Judecătoarea Camelia Folea sau mult mai cunoscută drept „Doamna cu pantofi albaştri”, eroina din Sala de Judecată, a cărei poveste a emoţionat sute de români îi sfătuieşte pe conaţionali să aibă încredere în justiţie, chiar dacă, statistic, lucrurile nu stau tocmai bine.

S-a descoperit cine este doamna judecător cu pantofii albaştri

Magistrat la Judecătoria Blaj, Camelia Folea a afirmat într-un interviu pentru Agerpres că dincolo de coperta dosarului pe care trebuie să-l examnineze, există oameni şi destine pentru care, judecătorii au o responsabilitate uriaşă.

AGERPRES: Doamna judecător Camelia Folea, multă lume s-a întrebat zilele acestea dacă într-adevăr există 'Doamna cu pantofi albaștri' sau este doar o poveste frumoasă. 

Camelia Folea: 'Doamna cu pantofi albaștri' chiar există. Nu este o poveste, nu este o magie. Exist. Și ca mine mai sunt multe alte doamne și domni cu pantofi albaștri, judecători în această țară.

AGERPRES: Opinia publică vă percepe ca pe o eroină, un model ideal de comportament. Cum apreciați această postură? 

Camelia Folea: Nu sunt o eroină, sunt un om obișnuit. Viața mi-a oferit șansa de a fi judecător și mi-a lăsat, în același timp, șansa de a fi om. Știu că dincolo de coperta unui dosar sunt oameni, sunt destine, sunt suflete. Postura de eroină este dificilă. Am sperat ca numele meu să nu fie facut public, dar nu toate speranțele se împlinesc. Nu mi-am dorit celebritate. Nu îmi doresc vreo distincție și nici un alt loc de muncă. Locul potrivit pentru mine este în robă, în sala de judecată.

AGERPRES: V-ați așteptat la un asemenea impact mediatic al poveștii scrise de doamna avocat Mădălina Scutelnicu?

Camelia Folea: În niciun caz, deoarece pentru mine era o situație cu care m-am confruntat deseori. De regulă trecem ușor sau chiar ignorăm ceea ce se întâmplă bun. În schimb suntem tentați să amplificăm ceea ce ni se întâmplă rău. Așa am ajuns ca o situație de normalitate să ni se pară ceva neobișnuit.

AGERPRES: Povestea care a impresionat o țară întreagă a avut în centru un copil aflat într-o situație delicată. Dumneavoastră vă întâlniți des cu astfel de cazuri în sala de judecată? Sunt dificil de soluționat? 

Camelia Folea: Toți copiii care ajung să fie monedă de schimb între părinți se află într-o situație delicată, indiferent de vârsta pe care o au, și toți judecătorii care soluționează cauze cu minori se confruntă cu asemenea situații. Mă întrebați dacă sunt dificil de soluționat? Sigur nu sunt simple, pentru că sunt implicați copii.

AGERPRES: Ce a fost excepțional la acest caz? 

Camelia Folea: Nu cred că excepțional este cuvântul potrivit. Este o situație cu care instanțele se confruntă frecvent. Excepțional este doar talentul cu care doamna avocat a relatat acest caz. Și îmi cer scuze, dar nu pot da detalii despre această cauză. Dacă doriți, discutăm despre aspecte generale. Ca judecător în astfel de cauze ești obligat să audiezi minori. Unii au 10 ani, alții 12, alții 16. Unii sunt timizi, alții nu. Unii găsesc puterea să zâmbească, altora le joacă ochii în lacrimi. Nu ai la dispoziție foarte mult timp pentru a găsi calea de comunicare cu acel copil și pentru a încerca să afli ce este mai bine pentru el, fără a-l traumatiza. Doamnei avocat i s-a părut extraordinar că am luat copilul de mână. E un gest pe care l-am făcut întotdeauna. Indiferent de vârsta copilului. E un prim pas spre încredere și comunicare. De asemenea, i s-a părut extraordinar că audierea (minorului — n.r.) a durat 35 de minute. In instanță timpul se oprește în loc. Nu mi-am stabilit niciodată un timp limită pentru audierea unui minor. Nu aș putea să vă spun cât va dura audierea în următorul dosar de acest fel, pe care îl voi avea de soluționat. Ce pot spune cu certitudine este că va dura atât cât va fi necesar ca eu să mă conving ce este mai bine pentru acel copil. Am procedat la fel și atunci când am avut o ședință de numai 10 cauze, și atunci când aveam ședințe de 60-70 de cauze săptămânal și lucram în instanță doar doi judecători, pe patru posturi.

AGERPRES: Din perspectiva experienței dumneavoastră în acest domeniu, ce le transmiteți judecătorilor aflați la început de carieră și care vor avea de soluționat astfel de cazuri? 

Camelia Folea: Să înțeleagă că au o mare responsabilitate, să-și ia rolul în serios, să nu uite de 'litera și spiritul legii', să nu uite că dincolo de coperta unui dosar sunt oameni și că în astfel de cazuri se face justiție în interesul copilului.

AGERPRES: Încrederea in justiție relevată de statistici și sondaje de opinie este în continuare scăzută. Ce doriți sa transmiteți celor care încă nu au încredere in justiție? 

Camelia Folea: Să încerce măcar să aibă. Știu că statistic lucrurile nu stau bine, dar nu pot să nu mă întreb în ce măsură statistica reflectă realitatea și în ce măsură mass-media contribuie la această statistică. Toți trebuie să știm că o soluție, oricât de legală, temeinică și umană ar fi, nu va mulțumi niciodată toate părțile implicate într-o cauză. Într-un dosar, civil sau penal, măcar una dintre părți va fi nemulțumită. În cea mai simplă cauză, având ca obiect o pensie de întreținere, cel puțin pârâtul va fi nemulțumit că trebuie să plătească pensie. Dacă ar plăti de bună voie, acel dosar nu ar exista. La fel într-o cauză penală, în care se solicită daune morale exorbitante și pe care judecătorul nu le poate acorda în cuantumul solicitat, partea civilă va fi nemulțumită că nu le-a obținut, iar inculpatul va fi nemulțumit că e obligat să le plătească. La un calcul elementar, veți constata că doar una din patru persoane este mulțumită, chiar dacă soluțiile sunt legale. Pe de altă parte, cel care este mulțumit de hotărârea obținută va împărtăși celor apropiați rezultatul, în timp ce celălalt va face publică soluția.

AGERPRES: Credeți că s-ar impune și în România înființarea unor instanțe specializate în judecarea cauzelor cu minori după cum am văzut că sunt în alte state și după cum s-a comentat în mediul public pe marginea acestui caz? 

Camelia Folea: Cred că este necesar ca mai întâi să avem judecători specializați, dar în adevăratul sens al cuvântului.

VEZI ȘI: Când judecătorul este OM și nu se ascunde după robă. ”Doamna cu pantofi albaștri” 

AGERPRES: Aveți un mesaj pentru opinia publică implicată în acest caz mediatic? 

Camelia Folea: Am o rugăminte. Nu puneți semnul egal între 'judecătoarea cu pantofi albaștri' și un nume. Acceptați să fie doar 'judecătoarea cu pantofi albaștri'. Nu-i lipsiți pe oamenii care ajung în fața unei instanțe de speranța că acel judecător are 'pantofi albaștri' indiferent de culoarea pantofilor pe care îi poartă. Nu-i lipsiți pe unii dintre judecătorii acestei țări, pe cei care încă nu au 'pantofi albaștri', de șansa de a-i avea. Putem fi mai buni în ceea ce facem. Trebuie doar să vrem.